Pregătirea spirituală pentru sărbătoarea PaÅŸtelui Ă®ncepe din ultima săptămĂ¢nă a CĂ¢ÅŸlegilor de iarnă, numită de popor ÅŸi SăptămĂ¢na Albă. ĂĹ˝n acest interval de timp nu se mănĂ¢ncă carne, este permis a se consuma ouă, lapte ÅŸi produse obĂ…ÂŁinute din lapte dar nu se fac nunĂ…ÂŁi sau alte petreceri cu muzica.
SăptămĂ¢na Albă se termină cu Duminică Lăsatului de Sec care, cĂ¢ndva, era o adevărată sărbătoare familială ÅŸi chiar comunitara, Ă®ncă din preziua acestei duminici, femeile pregăteau bucate pentru masa nocturnă la care participau toĂ…ÂŁi membrii familiei ÅŸi invitaĂ…ÂŁii acesteia: vecini, rude, prieteni. Petrecerea nocturnă purta numele de Lăsatul Secului ÅŸi continuă pĂ¢nă către miezul nopĂ…ÂŁii, moment Ă®n care fiecare mesean mĂ¢nca Ă®n mod ritualic cĂ¢te un ou zicĂ¢nd: „ouÅŸor, ouÅŸor, să-mi fie postul mai uÅŸor”.
ĂĹ˝n Duminica Lăsatului de Sec feĂ…ÂŁele ÅŸi flăcăii rămaÅŸi necăsătoriĂ…ÂŁi Ă®n cĂ¢ÅŸlegile de iarnă erau luaĂ…ÂŁi Ă®n derĂ¢dere Ă®n cadrul unui obicei numit strigările de peste sat. Flăcăii se adunau Ă®n cete, se urcau pe Ă®nălĂ…ÂŁimile satului de unde slobozeau roti mari din paie aprinse ÅŸi-i satirizau, prin strigături sub formă de dialog, pe cei rămaÅŸi necăsătoriĂ…ÂŁi.
Prima zi de după Lăsatul Secului se numea Lunea curată, zi Ă®n care femeile nu lucrau nimic Ă®n afară de spălatul ritual al vaselor pe care, mai apoi, le urcau Ă®n podul caselor. Tot Ă®n această zi, după petrecerea bahica nocturnă, unul dintre membrii familiei se sculă mai de dimineaţă, lua fata de masă cu firimiturile rămase de la ospăţ, ieÅŸea cu ea afară ÅŸi aruncă resturile de mĂ¢ncare păsărilor din curte zicĂ¢nd: „VeniĂ…ÂŁi păsări să vă dau ÅŸi vouă din bucăţele mele cu care prind postul, dar ÅŸi voi să prindeĂ…ÂŁi post de la bucăţele de vară”. Acest ritual avea scop profilactic ÅŸi apotropaic, de apărare a viitoarelor recolte de atacul păsărilor.
MarĂ…ÂŁea din prima săptămĂ¢nă a Postului Mare era numită ÅŸi MarĂ…ÂŁea strĂ¢mbă sau Spolocania. ĂĹ˝n această zi femeile luau furca de tors ÅŸi mergeau la crĂ¢ÅŸmă satului pentru a se „clăti” cu Ă…ÂŁuică de mĂ¢ncarea de frupt (de dulce). Aici, ele beau rachiu fiert cu piper Ă®n credinĂ…ÂŁa că le va creÅŸte cĂ¢nepa mare, iar pentru a fi sigure de această reuÅŸită aruncau cu paharul de băutură Ă®n tavan zicĂ¢nd: „atĂ¢ta să crească cĂ¢nepa Ă®n vara”.
ĂĹ˝n această zi se mĂ¢nca doar pĂ¢ine nedospita ÅŸi se bea moare de varză acră.
ĂĹ˝n prima sĂ¢mbătă din Postul Mare se sărbătorea Ziua lui San – Toader, sfĂ¢nt care a fost canonizat de către biserica ortodoxă datorită faptelor sale dar pe care tradiĂ…ÂŁia populară Ă®l Ă…ÂŁine de teamă pedepselor aplicate tuturor celor care nu-l respectau. San – Toader ÅŸi caii ce-l Ă®nsoĂ…ÂŁeau rupeau, conform tradiĂ…ÂŁiei, lanĂ…ÂŁul lui Sunt – Ion pentru a lăsa drum liber anotimpului călduros. Ei păzeau Soarele pentru a evita fugă acestuia către miaza – noapte ÅŸi pentru a salva, astfel, omenirea de la noaptea,veÅŸnică.
Cailor lui San-Toader le erau consacrate de la cinci pĂ¢nă la douăsprezece zile, Ă®ncepĂ¢nd cu Lunea Curată, SăptămĂ¢na Albă fiind cunoscută ÅŸi sub numele de SăptămĂ¢na Cailor lui San – Toader. Conform credinĂ…ÂŁei populare, caii lui San -Toader sunt fiinĂ…ÂŁe mitice hipomorfe, cu aspect de flăcăi dar care au coada, ascunsă Ă®n iĂ…ÂŁari, ÅŸi copite, ascunse Ă®n opinci. Ei Ă®ntronează ordinea la Ă®nceputul Postului Mare, Ă®nchizĂ¢nd ÅŸezătorile ÅŸi petrecerile. ĂĹ˝n nopĂ…ÂŁile Cailor lui San – Toader, fetele nu mergeau la ÅŸezători, se Ă®nchideau Ă®n case ÅŸi răsturnau cu gura Ă®n jos toate vasele pentru a Ă®mpiedica aceste spirite năprasnice să se ascundă Ă®n ele.
Cel mai important, dar ÅŸi cel mai temut, dintre căi este San – Toaderul cel Ă…Ĺľchiop sau San – Toaderul cel Mare celebrat Ă®n sĂ¢mbăta SăptămĂ¢nii Albe.
ĂĹ˝n săptămĂ¢na numită a Căilor lui San – Toader, femeile nu urzeau,”pentru a nu li se Ă®ncurcă firele”, ÅŸi nu torceau, că „să nu te calce caii”.
ĂĹ˝n sĂ¢mbăta lui Toader, Ă®nainte de răsăritul soarelui, fetele se duceau Ă®n pădure, Ă®n locuri curate, „unde nu ajung găinile ÅŸi nu se aud cĂ¢inii”, ÅŸi căutau rădăcini de iarbă mare sau popĂ¢lnic. CĂ¢nd săpau aceste plante, Ă®n locul de unde luau rădăcinile puneau sare, faină sau alte produse. ĂĹ˝ntoarse acasă, fetele fierbeau aceste rădăcini iar cu leÅŸia rezultată se spălau pe cap Ă®n credinĂ…ÂŁa că le va creÅŸte părul mare ÅŸi frumos. După spălarea capului, Ă®n timp ce se pieptănau, fiecare zicea: „Toadere, San – Toadere,/Da cosita fetelor cĂ¢t coada iepelor/Ă…Ĺľi chica pruncilor cĂ¢t coama cailor”.
Tot Ă®n dimineaĂ…ÂŁa SĂ¢mbetei lui San – Toader, se mai obiÅŸnuia că fetele să adune din ieslea cailor strohul de fĂ¢n, Ă®l fierbeau Ă®n vase curate ÅŸi se spălau cu fiertura astfel obĂ…ÂŁinută pe cap, Ă®n credinĂ…ÂŁa că vor avea părul frumos ÅŸi bogat ÅŸi vor fi plăcute flăcăilor.
Un alt obicei din această zi, păstrat pĂ¢nă tĂ¢rziu Ă®n Bucovina, era acela al tunderii coamei la viĂ…ÂŁei ÅŸi mĂ¢nji ÅŸi al cozilor la iepe (acĂ…ÂŁiune cunoscută sub numele de costrujire), părul rezultat fiind pus Ă®n muÅŸuroaiele de furnici pentru că „animalele din gospodărie să se Ă®nmulĂ…ÂŁească precum furnicile”.
ĂĹ˝n sĂ¢mbătă de San – Toader se făcea coliva de grĂ¢u (Coliva lui San – Toader) care se ducea la biserica unde se sfinĂ…ÂŁea ÅŸi se Ă®mpărĂ…ÂŁea copiilor sau oamenilor săraci. Din această sĂ¢mbătă Ă®ncepeau slujbele speciale pentru morĂ…ÂŁi, slujbe ce aveau loc Ă®n fiecare sĂ¢mbătă din Postul Mare ÅŸi se terminau Ă®n Joia Mare.
ĂĹ˝n SĂ¢mbăta lui San – Toader se desfăşura, astfel, un scenariu complex de Ă®nnoire simbolică a timpului calendaristic, celebrat altă dată, mai ales Ă®n mediile pastorale, la Ă®nceput de primăvară.
Din marĂ…ÂŁea de după Lăsatul Secului Ă®ncepe Postul Mare propriu-zis, ce durează ÅŸapte săptămĂ¢ni, etapa calendaristica Ă®n care nu se consuma carne, lapte, brĂ¢nză ÅŸi ouă, alimentaĂ…ÂŁia bazĂ¢ndu-se integral pe produsele vegetale. ĂĹ˝n această perioadă Ă®n gospodăriile tradiĂ…ÂŁionale se desfăşura o intensă activitate Ă®n domeniul industriei textile casnice. Se torcea de zor, se Ă…ÂŁesea iar femeile tinere ÅŸi fetele Ă®ÅŸi coseau, pe ascuns, frumoasele cămăşi cu care se Ă®mbrăcau Ă®n ziua de PaÅŸti.
Mijlocul Postului Mare este marcat prin ziua numită Miezul Păresimilor. Local, Ă®n Bucovina, denumirea acestei sărbători a Ă®ncetat să mai exprime Ă®mpărĂ…ÂŁirea Postului Ă®n părĂ…ÂŁi egale, devenind Miezul PăreĂ…ÂŁilor Ă®n sensul de pereĂ…ÂŁi despărĂ…ÂŁitori.
Această sărbătoare cade Ă®ntotdeauna Ă®ntr-o zi de miercuri. Ziua oferea, altă dată, gospodinelor prilejul de a număra ouăle strĂ¢nse pĂ¢nă atunci ÅŸi de a evalua numărul de ouă de care aveau nevoie pentru bună pregătire. a Sărbătorii Pascale De asemenea, femeile socoteau acum cĂ¢t s-a tors din cantitatea totală de cĂ¢nepa, apreciind data aproximativă cĂ¢nd urma să se termine operaĂ…ÂŁia, Ă®ntrucĂ¢t era obligatoriu că această activitate să se Ă®ncheie pĂ¢nă la Joia Mare.
Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *
Salvează-mi numele, emailul și site-ul web în acest navigator pentru data viitoare când o să comentez.
Δ
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Copyright © InfoPress.Tv 2010 - 2023. Toate drepturile rezervate autorului.