Moșii de iarnă. Tradiții și superstiții de Sâmbăta Morților

Moșii de iarnă reprezintă o tradiție a Bisericii Ortodoxe și se face cu scopul de a-i pomeni pe cei trecuți la cele veșnice. Este ziua cunoscută și ca Sâmbăta Morților, iar ritualul prevede ca în fiecare biserică să se oficieze Sfânta Liturghie și Slujba Parastasului. Moşii de iarnă se ţin anul acesta  pe 15 februarie 2026înainte de Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, cunoscută și sub numele de Lăsatul Secului de Carne pentru intrarea în Postul Paștelui, . Astfel, moșii de iarnă sunt trecuți în calendarul orotodox în data de 14 februarie. Moşii de iarnă deschid seria celor şapte sâmbete ale morţilor, ce se va încheia cu Sâmbăta lui Lazăr – ziua dinainte de Duminica Floriilor.

Pe lângă colaci, colivă și lumânări, se dau de pomană piftii. Aceste preparate gastronomice specifice sezonului rece, pregătite din porcul sacrificat la Ignat, mai pot fi consumate cel mult până a doua zi, când se lasă sec de carne. De aici provine și un alt nume al sărbătorii care este centrată pe cultul strămoșilor, „Moșii de Piftii”.

Femeile obișnuiau să nu lucreze nimic în această zi, pentru a nu tremura „precum piftia”.

De Moșii de iarnă sau Sâmbăta Morților, creștinii fac parastase și dau de pomană pentru cei răposați. Tradiția spune că se duc la biserică, pentru a fi slujite de preoți, colivă, colac, o sticlă cu vin, pomelnicul în care se trec numele celor plecaţi la Domnul şi lumânări. Pentru pomenirea morților se mai pot duce, în funcţie de posibilităţi, pachete cu plăcinte, brânzeturi, piftie, carne, sarmale, mere şi alte fructe.

În Muntenia încă se mai păstrează obiceiul ca, lângă colivă, la pomeni să se pună și un bănuţ care să fie dat celui mai sărac om din sat, pentru a aduce spor atât celui ce a dat, cât și celui care a primit.

În Transilvania în pachetele duse la biserică să conţină, pe lângă vinul şi coliva obligatorii, bucatele preferate de cei pentru care se face pomană. Plus o prăjitură cu specific local, numită „pupi” (un chec cu mere).