Despre Cuvioasă se știe că s-a născut la sfârșitul secolului al X-lea în Epivat, pe malul Mării Marmara, într-o familie foarte înstărită, renunțând însă la bunurile lumești pentru a lua drumul pustiei.

În tradiția populară, Sfânta Paraschiva este asociată Sfintei Vineri, cunoscut personaj din mitologia populară românească, protectoare a fetelor necăsătorite, dar și a femeilor căsătorite care se pregăteau să nască.

Oamenii nu ar trebui să muncească în această zi. Potrivit superstiției, cei care desfășoară activități gospodărești riscă să aibă probleme la serviciu sau în familie. Sărbătoarea este considerată un moment potrivit pentru rugăciune, liniște și reflecție.

În folclorul românesc există credința că bărbații care lucrează în această zi își pot atrage nenorociri asupra casei, inclusiv furtuni sau grindină.

De asemenea nu este bine să refuzi ajutorul cerut de o persoană nevoiașă. Cei care nu oferă bani sau alimente atunci când au posibilitatea ar putea avea parte de pierderi materiale,

Moaștele Sfintei au fost păstrate inițial în localitatea Epivata, după care au fost mutate, de-a lungul secolelor, în mai multe centre importante ale ortodoxei. În timpul domniei lui Vasile Lupu, pe 13 iunie 1641, moaștele au fost așezate în Biserica Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Iași. Au rămas acolo până în 1888, când un incendiu a afectat locul în care erau păstrate. Moaștele au fost salvate din incendiu, eveniment considerat de credincioși o minune. Ulterior, au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași, unde se află și astăzi.

   „Adormirea Maicii Domnului” este unul dintre cele 12 mari praznici împărătești cu dată fixă din an (15 august). În popor, acestei sărbători i se mai spune și „Sântămăria Mare”, pentru a o deosebi de „Sântămăria Mică”, ziua Nașterii Fecioarei Maria (8 septembrie).

Cuprins

Adormirea Maicii Domnului

Traditii și obiceiuri

Ce să nu faci

   Festivalul Mamaia continuă să scrie istorie și invită o nouă generație de artiști să devină parte din această poveste. De – a lungul anilor Festivalul Național al Cântecului și Dansului Popular Românesc continuă să valorifice patrimoniul folcloric și să susțină autenticitatea tradițiilor românești. În 2026 festivalul se desfășoară în perioada 26 -28 august în Piațeta Perla din Mamaia.

În cadrul Festivalului Național al Cântecului și Dansului Popular Românesc, înscrierile sunt deschise până la 16 august 2026, ora 18.00, pentru secțiunile Soliști vocali și Soliști instrumentiști, oferind artiștilor din întreaga țară oportunitatea de a aduce pe scena Festivalului frumusețea și diversitatea folclorului românesc.

Regulamentele de participare și formularele de înscriere sunt disponibile pe platforma oficială a festivalului: festivaluldelamamaia.ro.

Solstițiul de vară, este ziua celebrată prin petreceri, dansuri, focuri mari și picnic în aer liber. Pe vremuri, era momentul în care erau calculate recoltele muncilor agricole. În această zi sunt respectate mai multe tradiții și obiceiuri, pentru a le merge bine tuturor întreg anul.

În unele zone ale țării, oamenii aprind focuri pe câmp și stau în jurul focului. Se spune că rolul focului este acela de a alunga spiritele rele și este complet interzis să stingi focurile.

Energia solstițiului de vară este considerată una a belșugului, creativității, bogăției și pasiunii. Este ziua în care poți da frâu liber creativității, pentru a-ți pune în practică o dorință veche.

Pe vremuri se spunea că odată cu solstițiu de vară poți avea noroc în dragoste. Ziua era una cunoscută pentru organizarea petrecerilor sau evenimentelor speciale, în familie.

Solstițiul de vară este legat şi de sărbătoarea Sânzienelor, care are loc pe data de 24 iunie. Sânzienele sunt niște zâne bune care se pot transforma în adevărate vrăjitoare dacă sărbătoarea lor nu este respectat întocmai.

Se spune că în timpul solstițiului se practica magie, deoarece se considera că solstiţiul avea darul de a îndeplini dorințele ori aspirațiile care, aparent, erau imposibile. Se spune că, datorită puterilor magice ale focului de solstițiu, fetele își puteau ghici viitorii soți.

Născut în Cappadocia, din părinți creștini, acest sfânt-soldat a trăit în vremea împăratului Dioclețian și s-a remarcat printr-o mulțime de fapte de vitejie, printre care și omorârea balaurului de lângă Cetatea Viritului.

În satul tradițional românesc, Sfântul Gheorghe, cunoscut sub numele de Sângiorz, se bucura de mare cinstire. El aducea cu sine primăvara și făcea codrul să înverzească și iarba să crească. În mitologia populară, acesta ține cheile vremii cu care încuie anotimpul iernii și eliberează vara până pe 26 octombrie, când Sfântul Dumitru (Sânmedru), cu cheile sale, închide anotimpul cald și aduce iarna.

Pe 22 aprilie, în ajunul sărbătorii, gospodarii recurgeau la o serie de practici apotropaice, menite să asigure protecția locuinței, familiei și animalelor din ogradă. În acest scop, seara se puneau la uși, la ferestre și la grajduri ramuri și plante verzi (salcie, fag, leuștean, pelin) cu scopul de a ține departe strigoii sau vrăjitoarele, care puteau fura mana vitelor sau somnul copiilor. În popor, exista credința că în noaptea de Sângiorz cerurile se deschid, animalele capătă darul vorbirii, putând fi auzite de oameni prezicând viitorul. De asemenea, se credea că în noaptea de Sângiorz pe comorile ascunse în pământ încep să joace flăcări.

De Sângiorz începea un an nou pastoral: se formau turmele pentru vărat și se tocmeau ciobanii și văcarii până la Sânmedru, când oile erau pregătite pentru iernat.

În această zi, se fac și predicții legate de bogăția recoltelor, existând credința că anul va fi unul mănos, dacă în această zi este rouă sau ceață. De asemenea, ploaia este semn de roade îmbelșugate.

În tradiția populară, nu este bine să te cerți, să fii supărat sau să porți ranchiună, deoarece starea din această zi ar putea influența restul anului.

De asemenea, se spune că nu este bine să împrumuți bani sau lucruri, pentru a nu alunga prosperitatea și norocul din casă.

Floriile sunt o sărbătoare a credinței și a speranței, un pas spre lumina Paștelui.Una dintre cele mai importante sărbători , marchează intrarea Lui Iisus Hristos în Ierusalim și începutul Săptămânii Patimilor. Ziua este însoțită de tradiții și obiceiuri păstrate de-a lungul timpului, dar și de semnificații religioase profunde. Anul acesta, creştinii ortodocşi celebrează Duminica Floriilor pe 5 aprilie, zi în care este Paştele catolic.

Din cuprins

1 De ce sfințesc ramurile de salcie

2. Tradiții și obiceiuri

3. Sperstiții

4. Sîrbătoriții zilelei de Florii

De cele mai multe ori, termenul Florii este legat de mitologia romană, crezându-se că ar proveni de la Flora, zeița florilor, dar și a rodirii cerealelor, pomilor fructiferi și a plantelor din grădini. În cinstea ei erau organizate serbările de primăvară numite Floralia, care se desfășurau în luna aprilie. Pentru că popoarele păgâne au fost convertite la noua religie, se presupune că Biserica ar fi dat un alt conținut acestei sărbători, un conținut legat de Intrarea Mântuitorului în Ierusalim și de înnoire a lumii prin Jertfa și Învierea Lui din morți.

De ce se sfințesc ramuri de salcie în ziua de Florii

Cea mai cunoscută tradiție a zilei de Florii este aceea a ramurilor de salcie, pe care credincioșii le duc dimineața la biserică, unde vor fi sfințite de către preot. După terminarea slujbei fiecare participant va lua crenguțe de salcie acasă. ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic și măslin cu care a fost întâmpinat Isus Hristos de mulțime, la intrarea în Ierusalim.

O veche legendă ne spune că Maica Domnului, vrând să-și vadă Fiul ce tocmai fusese răstignit, nu a putut să-și continue drumul din cauză că o apă mare i s-a ivit în cale. S-a rugat de toate buruienile s-o treacă apa, însă doar salcia a fost cea care a ajutat-o. Astfel, Maica Domnului a binecuvântat salcia ca oamenii să o ducă la biserică, iar preoții să o slujească.

Tradiții

Oltenia şi Muntenia – ramurile de salcie sunt puse la ferestre sau la porți, pentru a proteja gospodăria de rele; uneori sunt folosite și pentru a „atinge” ușor copiii, pentru sănătate;

Dobrogea – salcia sfințită este pusă la stupi sau în grădini, pentru a aduce rod bogat și protecție

Moldova – credincioșii duc salcia sfințită la morminte, în semn de pomenire a celor decedați;

Transilvania – ramurile sunt păstrate peste an și folosite în momente de cumpănă (furtuni, boli), fiind considerate protectoare;

Banat – există obiceiul ca oamenii să se încingă cu ramuri de salcie peste mijloc, pentru a fi feriți de dureri și boli.

Superstiții în Duminica Floriilor.

Așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paște. De asemenea, dacă până la Florii cântă broaștele, atunci vara va fi frumoasă.

O altă superstiție ne avertizează să nu plantăm pomi în săptămâna dinaintea Floriilor, deoarece aceștia vor face numai flori, nu și fructe.

Se spune, de altfel, că nu e bine să te speli pe cap de Florii, deoarece vei albi și vei încărunți prematur.

Sărbătoriții zilei de Florii

Ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica. Se sărbătoresc astfel cei cu numele de Florin, Florina, derivate ale acestora, cât și cei numiți după denumirea vreunei flori, de exemplu: Violeta, Viorica, Brândușa, Narcisa, Camelia, Laura etc

Din Duminica Floriilor încep în toate bisericile din țară slujbele speciale denumite Denii. Citirile sfinte care au rolul de a aminti momentele din viața Mântuitorului, de la intrarea în Ierusalim și până la Învierea Sa.

Dragobetele, celebrat pe 24 februarie, este o sărbătoare tradițională românească, cu rădăcini în credințele și obiceiurile vechi ale spațiului românesc. Sărbătoarea primaverii, 24 februarie, marchează și începutul anului agricol, momentul în care întreaga natură renaște, păsările își caută cuiburi și, după unele credințe populare, ursul iese din bârlog. Odată cu natura, reînvie și iubirea, iar Dragobetele este ziua în care întreaga suflare sărbătorește înnoirea firii și se pregătește pentru sosirea primăverii.

Cuprins

• Legenda de Dragobete
• Tradiții și superstiții

Legendele spun că Dragobete este fiul Babei Dochia, un tânăr chipeș și năvalnic, reprezentând în opoziție cu aceasta principiul pozitiv. Dragobete este zeul tinereții, al veseliei și al iubirii din Panteonul autohton.

Conform legendelor populare, Dragobete fermeca pe toată lumea cu frumusețea și cântecele fluierului său. El se arăta în vis bărbaților tineri care urmau să se căsătorească și îi învăța tainele iubirii. Dragobete trezea dragostea în sufletele oamenilor și readucea viața în natură după lunile grele de iarnă. După sute de ani în care a trăit și i-a învățat pe oameni să iubească, Dragobete a murit și a fost transformat într-o plantă de primăvară, asemenea ferigii, numită „năvalnic”.

Dragobetele, este si ziua în care Biserica Ortodoxă sărbătorește Întâia și a doua aflare a capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul.

Sărbătoarea coincide cu trezirea la viață a naturii, de unde și sintagma „Dragobete – Cap de Primăvară”.

Năvalnicul Dragobete, cu un comportament nu tocmai cuviincios, descris de expresia „Dragobete, sărută fetele”, este considerat și patronul păsărilor nemigratoare.

În această zi, păsările încep să se strângă în stoluri, să se împerecheze și să își clădească cuiburi în care își vor crește puii. Din acest motiv, ziua se mai numește „Logodna păsărilor”.

Urmând exemplul înaripatelor, feciorii și fetele din satul tradițional românesc, dar și tinerii căsătoriți recent se întâlneau pentru a sărbători împreună Dragobetele.

Dacă ziua era frumoasă și însorită, fetele și flăcăii se adunau în cete și plecau la pădure în căutarea primelor flori ale primăverii, ghiocei, brândușe și viorele.

Dacă vremea era urâtă, fetele se adunau la casa uneia dintre ele sau la o rudă, unde mai târziu veneau și băieții din vecinătate, pentru a face Dragobetele împreună, petrecând cu multă veselie.

De Dragobete, femeile bătrâne făceau „de dragoste” pentru cele tinere. Pentru a fi drăgăstoase și frumoase tot timpul anului, fetele și tinerele neveste își făceau rezerve de apă din zăpada netopită, cu care se spălau la anumite sărbători de peste an.

Deoarece Dragobete este considerat „Cap de Primăvară”, se credea că orice activitate inițiată în această zi, mai ales în gospodărie, era de bun augur.

Superstiții de Dragobete:

Una dintre cele mai răspândite credințe era că îndrăgostiții trebuie să se sărute de Dragobete. Gestul acesta simplu era văzut ca o promisiune că iubirea lor va rămâne puternică. Dacă nu se întâlneau sau nu își arătau afecțiunea, oamenii se temeau că vor avea parte de ghinion în dragoste până la următorul Dragobete.

Dacă în ziua de Dragobete cineva aude o pupăză, atunci va fi harnic pe tot parcursul anului;

Dacă plouă de Dragobete, înseamnă ca va urma o primăvară frumoasă;

Ca sa nu-ți meargă prost tot anul, nu trebuie sub nicio formă să te cerți cu cineva în ziua de Dragobete.