Ești, ai fost sau îți dorești să fii într-o relație de cuplu? Probabil ai observat că adesea, exact cu persoana de care te simți cel mai apropiat și în timpul în care ar trebui să te simți cel mai relaxat, apar situații în care de fapt te simți călcat pe nervi, iritat, frustrat.
Există cercetări care arată că mai mult de o treime din persoanele incluse în studiu își consideră partenerul de cuplu ca fiind cea mai enervantă persoană pe care o cunosc.

Durerea în sine este un element esenţial în supravieţuirea umană şi mai ales în cazul durerilor cronice, acestea necesită o rezolvare mult mai profundă și nu doar una superficială, prin medicamente.

“Durerea este esențială pentru existența omului. Fără ea, viața noastră ar fi amenințată pentru că, mai presus de toate, durerea este un semnal de alarmă. Din păcate, acest semnal este de cele mai multe ori prost înțeles de noi. Atunci când durerea nu mai este acută ci devine una cronică, putem spune că a trecut de la un nivel fizic, de la o cauză fizică, la una emoțională. Hipnoza este, fără doar şi poate, o metodă inedită, eficientă şi chiar uimitoare de control şi eliminare a durerii, şi este folosită de sute de ani de marii hipnoterapeuţi ai lumii. Hipnoza este folosită pe post de analgezic, stare medicală caracterizată prin scăderea marcantă sau dispariţia sensibilităţii la durere, spontană sau terapeutică. Multi specialişti, printre care îl putem aminti pe Dr. James Esdaile, au realizat sute de intervenţii chirurgicale fără anestezie, de la extracţii dentare până la amputări de membre sau extracţie de tumori, folosindu-se doar de hipnoză”, a declarat specialistul Eugen Popa.

În cazul durerii de spate, care este una dintre cele mai frecvente dureri de care se plâng oamenii, specialistul afirmă că hipnoterapia are capacitatea nu doar de a o ameliora, ci chiar de a o elimina în totalitate. “Hipnoza creează o stare mentală în care mintea subconștientă, motorul emoțiilor și senzațiilor, poate primi mai ușor sugestii pozitive pentru interpretarea și depășirea durerii. Persoana aflată în suferință este adusă într-o stare de relaxare profundă în care schimbă răspunsurile pe care subconștientul le transmite la mesajele de durere. De exemplu, prin hipnoză îți poți programa subconștientul să elibereze endorfine atunci când este necesar pentru a atenua durerea de spate. Endorfinele sunt analgezice produse în mod natural de creier. Atleții, de exemplu, se elimină în organism o cantitate semnificativă de endorfine în timpul antrenamentelor intense. Endorfinele au capacitate de a produce o anestezie ușoară sau o anestezie completă a durerii”, afirmă Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză.

În practică, există trei modalități de bază prin care hipnoza poate trata durerile de spate:

1. Se pot da sugestii directe la nivel de subconștient pentru a influența percepția durerii. Acest lucru înseamnă că, deşi cauza este încă acolo, senzația nu va mai fi percepută.
2. Ne putem învăța subconștientul să producă endorfine care vor fi folosite ca analgezice pentru durerea de spate, astfel încât durerea să nu mai fie simțită.
3. Folosind hipnoza, pot fi descoperite cauzele emoționale ale durerii, și prin rescrierea experienței traumatice, durerea poate fi vindecată definitiv.

Asociația de Cercetare, Consiliere și Psihoterapie Integrativă organizează, în perioada 18-19 martie 2017, la Timișoara, un program de formare profesională pentru psihologi și medici, care au posibilitatea de a obţine Certificatul European pentru Psihoterapia Copilului. Cursurile de formare, care au o durată de 2 ani şi 6 luni, sunt acreditate de Colegiul Psihologilor din România (COPSI) şi de Asociaţia Europeană Interdisciplinară pentru Terapie cu Copii şi Tineri (EITACYP) – unul dintre cel mai mari foruri europene pentru pregătirea profesională a psihologilor.

Proiectul educaţional este împărţit în 18 module, pentru a pregăti specialişti pentru toate stadiile de dezvoltare mentală, psihică şi cognitivă a copiilor şi adolescenţilor şi pentru toate problemele cu care aceştia se confruntă în decursul anilor. Totodată, psihoterapeuții români vor învăţa cum să gestioneze relaţiile cu copii care au dezvoltat tulburări de comportament – de cele mai puţin grave (dependența de jocuri și internet, tulburări de conduită, tulburări de atașament), la cele mai grave (dependenţa de droguri şi alcool, abuzurile fizice, sexuale şi stresul post-traumatic etc.) sau cum să le ofere sprijin în cazul tranziţiilor majore în viaţă (plasarea în familii surogat, doliu, divorţul părinţilor etc.).

“Până de curând, România nu a reuşit să specializeze, la standardele Uniunii Europene, suficienţi experţi în psihoterapia copiilor şi adolescenţilor. Din păcate, ţara noastră se află la coada clasamentului U.E. privind numărul de specialişti pregătiţi la standarde europene pentru psihoterapia copilului şi adolescentului. Graţie acestui parteneriat pe care l-am creat cu Asociaţia Europeană Interdisciplinară pentru Terapie cu Copii şi Tineri, am reuşit să aducem acest program de formare şi în România, cu scopul de a suplini acest gol pe care îl avem. Există o cerinţă mare în piaţă, părinţii au mare nevoie de specialişti, care să îi ghideze prin deja complicatul traseu pe care şi-l croiesc copiii şi adolescenţii. Ne dorim ca la finalizarea acestui proiect educaţional, să reuşim să certificăm, la standarde europene, cel puţin 100 de psihoterapeuți, pe care să-i plasăm în piaţă şi care să aducă un plus de valoare în relaţia părinte-copil”, declară dr. Oana Maria Popescu, președintele Asociației de Cercetare, Consiliere și Psihoterapie Integrativă şi coordonatorul programului de formare.

Echipa de formatori este una mixtă, aceștia fiind atât din România, cât și din două ţări europene, și este compusă din următorii: Oana Maria Popescu, Loredana Ileana Vîșcu, Silvia Georgiana Gane, Adriana Oachiș, Gabriel Balaci (România), Tina Peraica (Croaţia) şi Joana Hewitt-Evans (Marea Britanie).

În contextul în care gândurile ne guvernează existenţa, am devenit atât de obişnuiţi cu această stare încât o privim ca fiind naturală. “Spre exemplu, atunci când respirăm, nu trebuie să acordăm atenție fiecărei respirații. Devenim conștienți de procesul de a respira doar în momentul în care avem probleme la acest capitol, când avem nasul înfundat, când suntem răciți sau când ne aflăm într-o cameră neaerisită. Același lucru se întamplă și cu procesul producerii de gânduri. Devenim conștienți de atacul constant al gândurilor și de neputință noastră de a le calma doar în momentul în care trebuie să ne concentrăm, să rezolvăm o problemă sau să învățăm. Devenim și mai conștienți când avem temeri și griji”, spune psihologul Alexandru Pleşea.

Mintea noastră sare de la un gând la altul în cele mai inoportune momente: atunci când avem de finalizat o sarcină de la job sau trebuie să învăţăm pentru examene. Greseala noastră, continuă specialistul, este că încercăm activităţi care să ne distragă şi mai mult de la concentrarea noastră, aşa că aprindem televizorul sau radioul, începem să ascultăm muzică. Ne întoarcem iar la învăţat, apoi ne aducem aminte de accidentul de aseară şi tot aşa. Când ne uităm la ceas, rămânem uimiţi că a trecut deja o oră şi abia am reuşit să citim jumătate de pagină. Toate aceste lucruri se întâmplă din cauză că nu ne-am dezvoltat, în timp, puterea de concentrare şi mintea noastră nu este obişnuită să îşi focuseze atenţia pe un singur gând, ci trece de la un gând la altul, fără să ţină cont de priorităţi. Dacă în locul nenumăratelor gânduri necontrolate şi neîngrijite, ar exista doar un gând, acesta ar ocupa întregul câmp de atenţie al omului şi aşa s-ar exercita o forţă mare, concentrată şi focalizată pe un singur lucru.

Primul pas pe care trebuie să-l facem este găsirea unui loc liniştit, de preferat în natură şi putem adopta orice poziţie dorim. Următorul pas este să tragem aer în piept şi să ne concentrăm atenţia pe un obiect care ne-a atras atenţia din prima: o frunză, o floare, un nor etc. Pentru a ne măsura puterea de concentrare, putem folosi un cronometru şi să ne notăm timpii de focusare a atenţiei pe un singur obiect, iar obiectivul este să ne mărim timpii de concentrare. Putem practica acest exerciţiu de 2 ori pe zi, câte 10-15 minute pe sesiune, timp de 30 de zile. În tot acest timp vom observa că mintea noastră devine mai clară şi bine direcţionată către scopul şi ideile noastre, iar nivelul de concentrare creşte semnificativ şi memoria se va îmbunătăţi.

Acesta implică găsirea, întâi de toate, a unui loc liniştitor, unde să nu fie factori perturbatori. Pentru a ne cronometra timpul pe care dorim să îl alocăm pentru meditaţie, putem folosi temporizatorul telefonului mobil. Apoi ne aşezăm cu coloana dreaptă pe un scaun, pe o saltea de yoga sau chiar pe jos, închidem ochii şi ne focalizăm atenţia pe respiraţie şi momentul în care acesta se simte cel mai puternic. Începem să numărăm un ciclu de 21 de respiraţii, iar în acelaşi timp căutăm să ne menţinem atenţia doar pe inhalarea pe nas. Atunci când gândurile vor intra în mintea noastră, vom încerca să nu le respingem, ci să le aprobăm şi să ne întoarcem uşor atenţia către inhalarea aerului pe nas. Când ajungem la finalului unui ciclu de 21 de respiraţii, fără să avem gânduri din exterior, ci doar atenţia concentrată pe inhalare, atunci putem spune că ne-am atins scopul, iar mintea noastră va putea să îşi folosească la parametri înalţi această funcţie foarte importantă pentru viaţa noastră. “Cultivând în rutina noastră exercițiile de mai sus, efectele nu vor înceta să apară. În clipa în care ne vom apuca de ele, vom începe cu adevărat să observăm natura minții noastre neastâmpărate, cum gândurile vin și pleacă fără să vrem. Atunci ne putem pune întrebarea: Cine gândește? Obiceiurile mele vechi de gândire sau eu, cel care vreau să gândesc la un lucru’’, conchide psihologul Alexandru Pleșea.

Depresia este una dintre cele mai răspândite boli ale mileniului trei, iar Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 350 de milioane de oameni de toate vârstele sunt afectați, iar 15% dintre noi suferim de depresie la un anumit moment pe parcursul vieții.

Cum apare depresia și cum se manifestă?

Specialistul afirmă că la fiecare gând, emoție, chimia creierului secretă neurotransmițătorul corespondent, iar în cazul depresiei, dopamina și serotonina sunt deficitare. “Depresivul se simte fără forță, în nesiguranță, este neliniștit, are mișcări lente sau agitate, faciesul este plângăcios, îngrijorat, mimică rigidă, riduri de expresie pronunțate. Depresivul trăiește sentimente de neputință, tristețe, descurajare, abandon, singurătate, culpabilitate. Uneori nu mai are niciun sentiment, este gol. Este sensibil la variațiile meteo, are apăsări de cap, dureri de stomac, tulburări digestive. Gândurile care apar în depresie sunt negative referitoare la aspectul fizic, la viitor. Își urăște chipul, se simte fără valoare, îi este teamă de sărăcie, trăiește insuficiența, se simte păcătos. Are teamă de eșec, se sustrage de la responsabilități și evită noul, viața reală”, spune psihologul MariaVerdi.

Care sunt factorii declașantori ai depresiei?

Un alt aspect foarte puțin cunoscut de public larg, este că depresia poate fi transferată genetic sau dobândită, iar cauzele depresiei sunt foarte variate. “În spatele unei depresii se pot ascunde multe suferințe, traume, insecurități. Viața trăită  în nesiguranță induce stări depresive. Somajul pe termen lung, lipsa de ocupație, lipsa unei relații de cuplu armonioase, violențele, abuzurile, pierderea unui părinte în copilărie, evenimentele stresante ce depășesc 6 luni, apartenența la grupurile marginale, bolile grave, șocurile emoționale, catastrofele, pericolele, sunt factori declanșatori ai depresiei. Apare mai frecvent la femei, dar este activă și la bărbați. Bolile tiroidei, prin creșterea cortizolului, folosirea unor medicamente (antihipertensive, hormonale, contraceptive, energizante, antiinflamatoare, neuroleptice, citostatice etc),  produc depresia”, explică psihoterapeutul Maria Verdi.

Paradoxal, în vremurile în care există din ce în ce mai multe posibilități de comunicare, rețele online cu ajutorul cărora ne facem mii de prieteni, chiar în aceste vremuri, în viața reală, oamenii se simt din ce în ce mai singuri, construiesc relații armonioase din ce în ce mai greu, devin din ce în ce mai suspicioși, iar timpul alocat propriei ființe, familiei, prietenilor, relaxării este din ce în ce mai redus. Cei mai sensibili și mai predispuși la fenomenul depresiei, spune psihologul, sunt femeile și copiii.

Cum poate preveni psihologul această afecțiune?

Din punct de vedere al psihoterapiei, depresia este rezultatul unui scenariu de viață fără iubire, este de părere specialistul, iar clientul  prezintă injoncțiunile de tipul “eu nu sunt ok”. Mai mult decât atât, psihoterapeutul Verdi spune că acesta suferă mult și agresivitatea blocată este orientată către sine. Pierzând obiectul iubirii, el devine masochist, își face rău alegând să sufere. “Este pasiv, se consideră victimă. Este trist, disperat, fricos. Se simte singur. Găsim în viața lui nevoi relaționale nesatisfăcute: nevoia de securitate, de reciprocitate, de acceptare, de autodefinire, de impact, de exprimare, de iubire. Este evitant și înțepenit, undeva, în trecut. Se manifestă ca un copil blocat sau prea supus sau ca un părinte critic exacerbat”, declară Maria Verdi. Prin psihoterapie se vindecă traumele generatoare de insecuritate, se crește stima de sine, se stabilesc planuri de activitate, se învață tehnici de gestionare emoțională și a stresului, se învață comportamente noi și pozitive.