Izvorul Tămăduirii este considerată o zi în care rugăciunile sunt mai puternice, iar oamenii caută curățare sufletească și speranță. Este un moment de liniște, credință și apropiere de spiritualitate, în care apa sfințită devine simbolul principal al vindecării și al binecuvântării.

În Biserică, Aghiasma mică se săvârşeşte de regulă la fiecare zi întâi a lunii, mai ales la 1 august (începutul postului Adormirii Maicii Domnului), 1 septembrie (începutul anului bisericesc), precum şi în Vinerea din Săptămâna Luminată (Izvorul Tămăduirii).

În această zi, în biserici se oficiază slujba de sfințire a apei, numită agheasmă mică. Credincioșii iau apa sfințită pe nemâncate, o păstrează în casă și o folosesc pentru rugăciune, sănătate și ocrotire.

Un obicei răspândit este stropirea cu apă sfințită, considerată aducătoare de liniște, binecuvântare și protecție. Oameni merg la izvoare sau fântâni considerate „tămăduitoare”, unde se spală simbolic pe față sau iau apă pentru acasă.

În izvorul de la Biserica Greacă din Brăila se adună lacrimile pe care Maica Domnului le varsă în Săptămâna Patimilor. Izvorul se deschide o dată pe an şi atrage pelerini din toata ţară.

Izvoare tămăduitoare mai sunt  la Mănăstirea Râmeţ şi Schitul Posaga din judeţul Alba, Mânăstirea Ghighiu, lângă Ploieşti, la Horăicioara în Neamţ, la Mănăstirea Brâncoveanu şi Mănăstirea Bucium din judeţul Braşov, Mănăstirea Izbuc din judeţul Bihor, Mănăstirea Prislop din judeţul Hunedoara,  Mănăstirea Săraca din judeţul Timiş, Mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti,  Mănăstirea Robaia şi Mănăstirea Nămăieşti din judeţul Argeş.

Un izvor tămăduitor este şi la Mănăstirea Dervent din satul Galiţa, județul Constanța, pe locul unde sfântul Apostol Andrei a făcut o minune.