O înfrângere a Rusiei este „imposibilă”, dă asigurări Vladimir Putin în interviul acordat lui Tucker Carlson. El spune că invadarea unei ţări NATO este un scenariu exclus. Nu contează cine vine la Casa Albă, Rusia are China şi BRICS

Putin a insistat că Rusia nu are niciun interes să invadeze Polonia, Letonia sau alte ţări NATO, calificând un astfel de scenariu ca fiind „absolut exclus”. În schimb, liderul rus a acuzat statele membre NATO că încearcă să înfricoşeze oamenii cu ceea ce el a numit o ameninţare rusă imaginară.

Întrebat de Tucker Carlson despre posibilitatea păcii în Ucraina, Putin a spus: „Dacă vreţi cu adevărat să opriţi luptele, trebuie să încetaţi furnizarea de arme”, referindu-se la ajutorul occidental acordat Kievului. „Se va termina în câteva săptămâni. Asta e tot”, a adăugat el.

Putin a spus că obiectivele “operaţiunii militare speciale” din Ucraina,  nu au fost încă atinse, deoarece unul dintre obiective „este denazificarea”. Pentru prima dată, Putin a explicat mai pe larg ce înţelege prin această expresie. „Înseamnă interzicerea tuturor tipurilor de mişcări neonaziste. Trebuie să scăpăm de acei oameni care menţin acest concept şi susţin această practică şi încearcă să o păstreze”, a spus el.

Vladimir Putin a afirmat că este posibil să se ajungă la un acord pentru eliberarea jurnalistului american Evan Gershkovich, închis în Rusia de aproape un an. „Cred că poate fi încheiat un acord”, a spus el. „Nu există niciun tabu pentru a rezolva această problemă. Suntem pregătiţi să o rezolvăm, dar unii termeni sunt pe cale de a fi discutaţi prin canale ale serviciilor speciale”, a precizat Vladimir Putin.

Carlson l-a întrebat pe Putin despre atacurile asupra gazoductelor Nord Stream din Marea Baltică din septembrie 2022 – ceea ce a provocat un schimb de replici amuzant. „Cine a aruncat în aer Nord Stream?” a întrebat Carlson. Putin a răspuns: „Voi, cu siguranţă”. Carlson a răspuns: „Am fost ocupat în acea zi. Nu eu am aruncat în aer Nord Stream”. Putin a replicat în glumă că, în timp ce Carlson personal avea un alibi pentru ziua atentatelor, CIA nu avea niciunul.

”Sunt cu familia, în fiecare an am fost cu familia, mai ales acum avem o familie largită, avem două nepoţele, trebuie să ne bucurăm de puţinul timp pe care îl avem liber în această perioadă şi nu cred că există o sursă de energie pentru un om de vârsta noastră, decât atunci când eşti în preajmă şi faci micile plăceri ale copiilor”, a spus liderul PNL, într-un interviu la DCNews.

Întrebat dacă va găti împreună cu soţia sa, Nicolae Ciucă a afirmat că ştie să facă sarmale olteneşti.

”Ştiu să fac sarmale olteneşti. În Oltenia, în afară de varză când se împachetează carnea în foile de varză, mai există nişte ardei ardei roşii oltenii le spun raci, pentru că sunt roşii, care se usucă la streaşina casei după ce se culeg şi se lăsă se usucă şi se păstrează acolo. Când se fac sarmale, se opăresc în apă, li se scot seminţele şi se umplu cu amestecul de carne pentru sarmale şi se pun printre sarmale. Sunt uşor picanţi şi dau şi un gust aparte la sarmale. Aşa se fac sarmalele”, a povestit Ciucă. Preşedintele PNL a recunoscut că nu ştie să facă cozonac dar îi place să facă pâine. ”Îmi place să fac pâine, îmi place să frământ aluatul, ca atunci când primeşti o problemă şi trebuie să începi să frămânţi, o întorci pe toate părţile, o răsuceşti, o amesteci, până la urmă să iasă o pâine bună sau o soluţie bună”, a spus el.

Liderul PNL a mai afirmat că merge în dimineaţa de Crăciun la Biserică.

În cadrul programului Loteria Vizelor DV-2015, au fost selectaţi 1.068 de români câştigători. Până în prezent, la Loteria Vizelor DV-2016 au fost selectaţi 626 de români, iar Ambasada SUA este ocupată cu interviurile câştigătorilor şi cu emiterea vizelor de imigrare pentru cei selecţionaţi şi familiile lor, astfel încât aceştia să poată deveni rezidenţi permanenţi în Statele Unite. Pe 6 septembrie, Departamentul de Stat a trimis un mesaj unui număr total suplimentar de 7.700 de persoane selectate din întreaga lume, solicitându-le să verifice situaţia înscrierii lor la: www.dvlottery.state.gov.

Persoanele selecţionate în cadrul Loteriei Vizelor 2017, care se califică şi membrii familiilor lor trebuie să primească vize înainte sau în data de 30 septembrie. În plus, dacă toate cele 50.000 de vize de imigrare DV se vor emite înainte de această dată, programul se va încheia mai devreme. Participanţii „selectaţi” trebuie să acţioneze acum pentru că procesul de solicitare a vizei de imigrare poate fi unul de durată. Participanţii trebuie să păstreze în continuare numărul de confirmare până la sfârşitul procesului de solicitare a vizei. Veţi avea nevoie de numărul de confirmare pentru a avea acces la informaţii pe toată durata procesului de solicitare a vizei de imigrare prin Entrant Status Check.

Departamentul de Stat nu va solicita nici un fel de plată cu excepţia taxei de solicitare a vizei de imigrare, care se va plăti la interviu, DOAR la Ambasada sau Consulatul SUA. Orice entitate care solicită plata unei sume de bani prin Western Union sau online pentru participarea la Loteria Vizelor din partea Guvernului SUA este frauduloasă.

Doar website-urile cu domeniul „.gov” sunt website-uri oficiale ale Guvernului SUA. Multe alte website-uri (al căror nume se încheie cu „.com”, „.org” sau „.net”) oferă informaţii sau servicii de imigrare sau viză. Departamentul de Stat nu susţine, nu recomandă şi nu sponsorizează informaţiile sau materialele prezentate pe aceste website-uri. Fiţi prudenţi dacă vi se solicită informaţii personale prin e-mail.

„Am avut emotii pentru Tudor. Nu stiam cata rabdare va avea sa stea in emisie, dar a fost peste asteptarile mele. Relaxat si foarte curios cu tot ce era in jur. Camere, lumini, monitoare si, desigur, Teo, pe care o urmareste in mod frecvent. Sper sa o avem invitata la “O data-n viata”. Tudor sigur va fi in public sa o vada la acea editie!” , a declarat Iuliana Tudor.

Reporter: S-o luăm ca pe un compliment că imediat după premiera naţională de la Bucureşti aţi ajuns la Constanţa?

Dan Chisu: Totdeauna, Constanţa a fost privilegiată. În primul rând este un oraş care-mi place, în al doilea rând avem o relaţie extraordinară cu acest cinematograf (Cityplex – n.r.) şi mai există încă un motiv neconvenţional. E foarte aproape de Bucureşti şi ajungem repede.

R.:Trei ani a durat să dezvăluiţi publicului povestea „Ursului”.

D.C.: Da, trei ani s-ar împlini în vară. Proiectul l-am pornit în 2008, iar finanţarea a început imediat după câştigarea concursului de la CNC. După care am plecat şi am mai câştigat un concurs de scenarii în Germania, unde am luat Best Speach Award şi au urmat celelalte finanţări din România, de publicitate, televiziunile care au fost interesate şi cu care am semnat deja contracte. Dar imediat după ce am filmat problema a apărut nu neapărat din punct de vedere financiar, ci din al post-producţiei. Pentru că filmul a avut un actor special, ursul, căruia a trebuit să-i punem botniţă şi să-l ţinem legat cu sârme. Dacă le-am fi lăsat să se vadă pe ecran şi-ar fi pierdut credibilitatea situaţiei. Drept care toate aceste detalii au fost eliminate într-un proces de post producţie greu, dificil. Iniţial trebuia să se facă în altă ţară, dar am avut şansa să găsim în România destul de pricepuţi şi care au reuşit să facă ceea ce ar fi trebuit să facă un specialist în post-producţie şi grafic design la Londra.

R.: Am înţeles că a durat vreo şase-şapte luni acest proces.

D.C.: Este foarte complicat să filmezi ce vrei şi după aia să constaţi la montaj că poţi să foloseşti numai ce se poate. Şi cunoscând condiţiile speciale la care trebuie să apelezi când faci un asemenea film, primul moment a fost când după ce s-a făcut o parte a grafic design am constatat că deşi se vedea perfect pe un monitor de o rezoluţie impecabilă, directorul de fotografie a avut ideea strălucită de a transfera în peliculă bucata respectivă şi a de a proiecta pe un ecran imens. Şi atunci am văzut ce se vede în realitate la cinema, şi nu la televizor. Şi s-a luat de la capăt munca, detaliile au fost înmulţite cu 10 ca să ajungem la o acurateţe. Mi-aduc aminte că am constatat că de fapt capul ursului are 4 metri pe 2.

R.: Şi atunci de ce l-aţi lansat acum, şi nu în vară, să zicem?

D.C.: Pentru că a trebuit să căutăm portiţa în care să-l includem în acest program de promovare şi de lansare. Săptămâna trecută a fost perioada cu 1 Mai şi noi nu am optat. Cu două săptămâni înainte au ieşit filme foarte importante, foarte puternice. Deşi iniţial programasem pentru luna aprilie, am ajuns în luna mai. Nu e un moment rău, dar a pierdut puţin din emoţia lansării imediat după realizarea lui. A stat în sertar aproape patru luni. Dacă mai întârziam un an pentru a-l arunca mai întâi la festivaluri din străinătate pentru a beneficia de gloria pe care ţi-o dă participarea la anumite competiţii filmul se dilua definitiv. Trebuie să înţelegem că filmul are o viaţă, subiectul este din epoca anilor 90. Odată ce filmul a fost anunţat că s-a făcut, s-a filmat, a intrat în post-producţie exista un orizont de aşteptare care se diminua odată cu trecerea filmului. Producătorul a decis să-i dea viaţa de festivaluri după lansarea naţională.

R.: Care este povestea din spatele camerei de filmat?

D.C.: Este obsesia unui individ ca mine care debutează destul de târziu, la o vârstă destul de înaintată şi care se leagă de ceea ce în memoria lui afectivă reprezintă poate cel mai important lucru, şi anume lucrurile nespuse de până acum. Noi trebuie să ne desprindem de tot ceea ce am avut ca să începem să trăim altceva. Dar sursa cea mai importantă este memoria afectivă a fiecăruia. Iar pentru mine Revoluţia a fost un moment foarte important, mai ales că n-am petrecut-o aici. Şi am găsit această soluţie de a alegoriza povestea aşa cum am făcut-o.

R.: Aţi mizat în colaborarea cu Goran Bregovici pe un plus de spectatori?

D.C.:  Normal. Este un muzician care vinde la ora actuală, el fiind celebru pentru muzica de film. Să nu uităm „Underground”, „Vremea Ţiganilor” sau „Arizona Dream” care de fapt l-au propulsat în sfera marilor compozitori din lume şi foarte îndrăgit într-o zonă balcanică. Mi-e foarte greu să ascund faptul că o dată spunându-i că în următorii ani voi face un film el neavând încredere că voi reuşi, ştiindu-mă ocupat cu multe alte lucruri mi-a spus: „Bine, dacă tu o să faci film eu o să-ţi fac muzica!”. Şi uite aşa într-o zi l-am pus în faţa faptului împlinit şi n-a avut cum să mă refuze, pentru că avem o relaţie foarte bună. Există deja pe net o declaraţie a lui despre povestea colaborării noastre.

R.: În alegerea distribuţiei aţi avut… dileme?

D.C.: Când am făcut casting-ul Şerban Pavlu nu era actor de comedie. El făcuse un film de scurt-metraj „Alexandra” în care mi s-a părut foarte energic şi foarte bun şi după părerea mea este una dintre cele mai bune decizii luate de mine. Şi filmul dovedeşte. Pe Mihai Constantin îl ştie toată lumea, e un actor foarte bun. Pe Magda tot la fel doar am încercat să-i schimb puţin imaginea de femeie care promovează detergenţi. Restul sunt actori pe care i-am căutat, am avut multe opţiuni, dar am făcut cel mai bun casting.

Citeste mai mult despre Maestrul Bucatar si Regizor de Film Dan Chisu.

Interviu cu Maia Morgenstern

Reporter:E prima piesă de teatru în care jucaţi cu fiul dumneavoastră. Cum v-aţi simţit?

Maia Morgenstern: Foarte emoţionată, foarte fericită. Este un moment de profesionalism şi generozitate în acelaşi timp. Sigur ca actor, ca actriţă este normal într-un fel şi textul acestui spectacol, e vorba, de orgoliu, de perfecţionare, absolut totul. Dorinţa de a te menţine într-o anumită poziţie pe care ai obţinut-o într-un fel sau altul. Pe de altă parte, zic asta în general ca actriţă, lucruri frumoase şi generoase, cite o dată lucruri comune sau idealuri spre care tindem, cum ar fi: generozitate, muncă în echipă, comunicarea, a te oglindi prin partenerul tău, lucruri care, uneori,  din păcate cu toată  bunăvoinţa rămîn aşa la stadiul de idei nobile. Însă, jucînd alături de copilul tău, căruia îi vrei tot binele de pe lume, atîta generozitate, atîta dorinţă de a-l vedea, înalţat, deschizindu-şi aripile, întradevăr atunci are sens, pentru că prin celălalt te vezi pe tine.

R:Aţi avut vreo influienţă în decizia sa de a vă urma în carieră?

M:M: Nu! Mi-a îngheţat singele în mine cînd mi-a zis că vrea să se facă actor.

R: De ce? Pentru că este o meserie frumoasă..

M.M. Este o meserie foarte frumoasă şi trebuie să o iubeşti întradevăr, înspăimîntător de mult pentru a depăşi greutăţile, aspirităţile, a depăşi dezamăgirile şi a-ţi păstra închinată credinţa. Din puctul ăsta de vedere nu e uşor.

R:Aţi spus că datorită rolului în filmul Patimile lui Isus, nu aţi mai primit alte roluri în filme, este adevărat?

M.M.Am spus că am fost pedepsită din cauza acelui rol…

R:Apropo de piesa în care aţi jucat? Care este realţia dumneavoastră cu jurnaliştii?

M.M.Nici o dată nu mă identific cu personajele mele. Cine are de ascuns mizerii, are de ce se teme, cine nu, are o relaţie sinceră, deschisă de înţelegere. Prin media ne facem cunoscuţi, ne facem publicitate, ne putem exprima opiniile, convingerile. Eu am o relaţie excepţională, de încredere cu presa. Atunci cînd îmi este trădată încrederea ştiu să ripostez, dar pornesc de la prezumţia de încredere. Viaţa mea este atît de tumultoasă, dar e atît de deschisă că nu mai este interesantă.Nu mi-e teamă să-mi asum bunele şi relele vieţii mele şi nu mi-e teamă să le recunosc.

R:Cum v-aţi simţit la Constanţa?

M.M.Se vede cum m-am simţit după reacţia publicului, felul în care m-au aşteptat în condiţiile astea şi cu frig şi cu ger. Am plecat de acasă uitîndu-ma la televizor, pe media, pe siguranţa vieţii ăsteia şi m-am gîndit dacă întradevăr mi-aş fi lăsat situaţia la o parte să mă duc să văd un spectacol de teatru? Şi răspunsul l-am avut chiar în seara asta, cu un public atît de numeros, atît de cald, atît de inteligent, atît de sensibil. Au fost sigur momente în care s-a rîs, în care se zîmbeşte, clipiri din ochi, trimiteri la prezenţă, lucruri pe care le ştiţi şi pe altă parte tăcerea, ascultarea emoţia, comunicarea care se instalează nu sunt vorbe în vînt. Sunt atît de recunoscătoare, mă simt atît de fericită, findcă am venit la Constanţa şi nu e prima oară şi nici ultima, mai sunt şi alte spectacole pe care mi-aş dori să le pot juca aici. Aşa m-am simţit aici: tînără, fericită, împlinită, motivată.

R:Ce proiecte noi aveţi?

M.M.Am scos o premieră. Urmează să începem filmările pentru un nou film extrem de uman, o poveste tragică cu o mamă cu un copilaş care nu este sănătos şi cîte o dată nu toţi medicii sunt atît de inimoşi, mai mult decît fac nu pot face, mai e şi destinul, mai sunt şi situaţii necruţătoare, dar în orice situaţie trebuie să existe omenie, seriozitatea situaţiei, a deciziilor. Filmul, provizoriu se numeşte Carme şi cred că aşa va rămîne pînă la capăt. Şi ajutaţi de domnul Director Ungureanu (n.r. Directorul Casei de Cultură Constanta), vom mai veni şi cu alte piese de teatru la Constanţa.

R: Un mesaj pentru cititorii InfoPress?

M.M. Ii astept sa vada piesa “Miss Daisy si soferul ei” si toate piesele de teatru jucate de actorii nostrii ca’ sunt tare frumoase si mai uitam ne necazurile cotidiene.

Libertatea:Cat timp iti petreci cu cei doi copii ai tai?
Florin Salam: Mereu simt ca nu destul. Imi doresc intotdeauna sa petrec si mai mult timp cu ei. Le-am promis ca, peste cateva saptamani, plecam la Paris, la Disneyland.
L.Cine se ocupa, in lipsa ta, de ei?
F.S.:Mama mea s-a mutat la mine. In plus, am trei doamne angajate sa se ocupe de gatit, spalat, educatie.
L. Cum iti vezi copiii peste ani? Fata si baiatul vor sa aiba meseria ta?
F.S.:Amandoi au simt artistic, am descoperit asta, insa n-as vrea sa piarda noptile asa cum le pierd eu. Am de gand sa-i iau lui Daniel un pian.
L.:Ai spus ca, atunci cand o vezi pe Beatrice, o vezi pe mama ei, Stefania.
F.S.:Mama copiilor mei nu m-a parasit niciodata, nici macar acum.
L.: Cum ti-ai cunoscut sotia?

F.S.: Cineva m-a invitat la un unchi, la o petrecere. Acolo am văzut-o pe nevasta mea, frumoasă. Era o copilă de 14 ani. Am văzut că are un chip frumos, care luminează imediat un loc, se vedea că e aparte, iar atunci am simţit că ea va fi nevasta mea. Nu ştiu dacă am schimbat mai mult de două-trei vorbe, îi plăcea cum am cântat, iar tatăl ei mi-a propus să cânt la nunta fetei sale mai mari. Acolo am stat mai mult de vorbă şi am simţit din nou că m-am născut pentru ea.

L.: Stiai de problemele de sanatate ale sotiei?

F.S.:Ea, fiind atât de răsfăţată, avea un fel al ei, încât se ferea de mine pentru că nu vroia să mă facă să sufăr. A avut probleme la naştere, ceva cu ficatul. Şi-a luat tratamentul o perioadă şi i-a mers bine, era mai frumoasă ca niciodată. Dar medicamentele alea trebuiau luate aşa cum i-a zis doctorul, iar eu nu ştiu cum le-a luat, că eram mai tot timpul plecat. Nu era vreo problemă de bani, vă daţi seama că aş fi făcut orice pentru nevasta mea. Preferam să dorm pe străzi, dar să fie bine Fănică. Săracul de mine, nu am ştiut ceea ce trebuia să ştiu. Ştiam doar că trebuie să facă un tratament, doar atât. Preferam să dorm pe străzi, dar să fie bine Fănica

Interviu in exclusivitate cu Ă…Ĺľuie Paparude !

Reporter: Este greu să vă mențineți în industria muzicală ? Șuie Paparude: Nu nu ne este greu deoarece piesele  vin spontan. Nu ne propunem să facem nimic în momentul în care incepem să lucrăm.  Mereu  încercăm să venim cu ceva nou pentru a nu fi monotoni. Pur și simplu piesele prind la public. R: Ce parere aveți  despre muzica românească în generel? ȘP: Muzica  românească este în general ok este o muzică bună. R: De ce  plecat  Junkyard ?Ați avut divergențe ,certuri? ȘP: Nu ne-am certat.  Încontinuare suntem prietni,  ținem legătura dar Cezar Stănciulescu (Junkyard) aveam nevoie de mai mult timp liber pntru a se odihni și pentru a sta  cu familia sa . R:  Ce suprize pregătiți fanilor pentru 2011? ȘP: Pe  2011  pregatim  fanilor multe, multe concerte în toată  țara  și poate un album nou. R: Un mesaj pentru fanii Infopress? ȘP: Citiți  Infopress și ascultați muzică bună !