inteligenta – InfoPress.Tv Romania

15 reguli de bază pentru a deveni un părinte conştient

Stefania Stavarache — Mon, 18 Jun 2018 12:30:06 +0000

Copiii şi adolescenţii pot fi foarte uşor modelaţi dacă li se acordă atenţie. Psihologul Maria Verdi consideră că aceste vulnerabilităţi pot fi anticipate şi gestionate dacă părintele conştientizează o serie de 15 factori indispensabili dacă vrem să creştem copii sănătoşi din punct de vedere al inteligenţei emoţionale, care mai apoi să devină părinţi sănătoşi emotional capabili să perpetueze specia.

. Înainte de a deveni părinți, trebuie să privim adânc în noi dacă suntem cu adevărat pregătiți nu doar fizic, material, medical ci și din punct de vedere psihic, emoțional. “Relația de cuplu este primul copil al celor doi. Cum îngrijesc relația, la fel vor face și cu viitorul copil. Un copil presupune timp, nopți nedormite, atenție, dragoste necondiționată, la început totul se învârte în jurul lui. Dacă părinții nu se conectează, nu au timpul necesar pentru copil și apelează multă vreme la bunici, bone sau alte personae, copilul va trăi starea de abandon, de respingere sau orice altă rană și vor avea mai multe modele parentale dar nu vor avea baza rădăcină în mama și tata. Ulterior, în viață, atunci când va avea nevoie de siguranță, comunicare, înțelegere, o va căuta în alte relații decât în relația cu părinții”.

Toate stările emoționale ale mamei și cuplului sunt preluate de către copil. “Orice ton ridicat, țipăt, ceartă, nemaivorbind de bătăi și alte abuzuri în cuplu, sunt trăite inclusiv de copil. Apare în mintea copilului o mare confuzie, părintele care ar trebui să îl protejeze, să îl apere, tocmai el îl supune agresivității. Frica, vina, furia și toate emoțiile negative induc copilului stilul de atașament dezorganizat. Când va crește, ca adult va deveni agresiv sau va genera momente în care să fie agresat.

Copilul nu vine pe lume să dea un sens vieții, nu este salvatorul nostru, nu vine pe lume să vindece cuplurile ajunse în pragul despărțirii, nu vine să împlinească neîmplinirile părinților. “Dacă facem din el un salvator al unei vieți neîmplinite cu siguranță va deveni o victimă, i se va reproșa mai târziu că pentru el s-au făcut sacrificiile și uite cum îți răsplătește părinții. Iar el va trăi vină, rușine, furie”, declară specialistul.

Atenție la ce doriți să aduceți pe lume. Dacă ați dorit o fetiță iar universul v-a dăruit băiat și trăiți regrete, amprentați din prima zi copilul cu rana respingerii, va trăi cu drama că este un eșec, că nu corespunde. Unii părinți merg mai departe și spun baieților “fata mamei”, îl imbracă cu rochii, cu accesorii de fetițe și nu este de mirare, pentru a corespunde la nivel inconștient părinților, băiatul mamei devine homosexual, continuă psihologul.

. Dacă sunteți părinții a doi sau mai mulți copii, dăruiți-le aceeași atenție, faceți astfel încât toți să se simtă la fel de iubiți, doriți. Incepând de la iubire, atenție până la lucruri materiale, dați cu aceeași măsură tuturor. “Educați-i să fie uniți, faceți împreună activități care să mențină familia unită. Nu există durere mai mare decât să vezi o familie mare, destrămată. Sunt multe cazuri, când la vârsta adultă, copiii se judecă ani de zile prin tribunale pentru moștenire sau când copiii se judecă cu părinții pentru drepturile succesorale. Frustrarile din copilărie devin razbunările adultului. În realitate ei își doresc să simtă că aparțin familiei care i-a exclus.

Nu le oferiţi hiperprotecţie. Copilul hiperprotejat devine adolescentul, apoi adultul lipsit de încredere, frustrat, neputincios, agresiv pasiv sau activ. Fiţi prezenţi în realitatea lor, educându-i, protejându-i şi în acelaşi timp lăsaţi-i să exploreze. Să cadă, să se ridice, să încerce, să eşueze, să o ia de la capăt până învaţă din propriile lor experienţe. Lăsaţi-i să descopere ce le place, să devină creativi. Mai târziu să-şi aleagă profesia în care se regăsesc şi o fac cu drag. Să experimeteze relaţiile şi să îşi aleagă singur partenerul de viaţă.

. Să fim atenți la cum ne comportăm noi cu părinții noștri ajunși la vârsta a treia. Îi respectăm și iubim sau îi uităm și abandonăm, vom primi același tratament când vom ajunge la bătrânețe. Primești ce dăruiești.

. Copilul nu este terapeutul sau părintele nostru pe care să ne descărcăm. “Nu facem din el minge de ping-pong când relația de cuplu este tensionată, nu îi vorbim despre cât de rău și neatent este tata sau cât de iresponsabilă este mama. Indiferent ce i se va spune, el își iubește ambii părinți și va trăi o mare dezrădăcinare dacă este pus în fața unei despărțiri, unui divorț. Trauma abandonului va fi dusă mai departe în viitoarele lui relații de cuplu. Va abandona de frica de a nu fi abandonat sau va fi abandonat până își va rezolva această trauma.

Să fim atenți la toate discuțiile din casă. Vorbind repetitiv sau certându-ne din cauza banilor, datoriilor, cheltuielilor, inducem copilului nesiguranța zilei de mâine, îl programăm din start cu lipsa prosperității, va alerga prin viață după câștiguri, posesiuni, și chiar când le va dobândi va fi tot nefericit.

Educați-vă băieții astfel încât să respecte şi să protejeze fetele. “În ultimii ani a crescut îngrijorător abuzul domestic, femeile sunt tratate ca un bun de consum. Relațiile de scurtă durată au luat amploare în locul relațiilor longevive prin neimplicarea totală a partenerilor. Majoritatea relațiilor se termină după consumarea relației erotice. Educați-vă fetele să se prețuiască. Prin exprimarea inconștientă a nonvalorii, multe femei se oferă ca un bun de consum doar pentru un strop de atenție, de iubire. De cele mai multe ori rămân în relații toxice în care sunt umilite, chiar abuzate”, declară psihologul Maria Verdi.

Copilul se crește de mic cu împlinirea nevoilor aferente vârstei. Nu are nevoie de multe să fie fericit. “Părinții care compenseaza lipsa fizică în relația cu copilul cu cadourile și banii, cu stilul de creștere prinț-prințesă, induce acestuia credința că totul i se cuvine. Va căuta în toate relațiile ca ceilalți să îi ofere. Acest tip de copil este egoist, posesiv, nu dorește să împartă lucruri, afecțiune. Păstrează doar pentru el crezând că i se cuvine totul.

Copilul nu are nicio vină că părintele muncește foarte mult și vine acasă obosit, stresat. “De obicei, în urma stresului profesional, cei de acasă suportă țipete, injurii, pedepse, neatenție. Înainte de a intra in casă, lasă toate ale muncii acolo, iar acasă activeaza-ți calitatea de părinte. Păstrând aceste comportamente negative, copilul crește cu credința că a munci este greu, este ceva rău. Nu este de mirare că o parte din tânăra generație dorește salariu mare și muncă redusă”.

Nu îl învăța jocuri violente, nu îi spune să bată, să înjure. Invață-l să comunice, să găsească soluțiile pe cale amiabilă. “Omul puternic nu este acela care rezolvă cu pumnii, cu amenințările. Comunică permanent cu el și interesează-te ce fel de relații are la școală, ce fel de prieteni are. Nu îl controla, fii doar prezent în viața lui mai ales atunci când merge în colectivitate. Dacă acasă nu găsește înțelegere, comunicare, începe să se ascundă, să mintă și poate fi prins ușor, din cauza vulnerabilității lui în grupuri unde se consumă droguri, alcool, jocuri, sexualitate, prostituție”,

Orice copil care devine dependent sau care dobandește o tulburare de comportament o poate moșteni genetic dar o poate învăța de la cei cu care petrece timpul cât mai des. “Dacă absența voastră este înlocuită de tableta sau jocurile pe telefon, dacă părintele folosește foarte des internetul, jocurile, alcoolul, copilul are toate sansele să devină dependent. Și cum adicția este ca o caracatiță, de la o anume dependență, se poate extinde la toate formele de adicție. Insuflați-le spiritul de familie. Deveniţi părinţii de care aţi avut nevoie în copilărie. Familiile unite, fericite, devin puternice și nimic din exterior nu perturbă copilul. Acel copil crește armonios, inteligent intelectual, emoțional, lipsit de conflicte interioare, relaționează asertiv, este sociabil, bun, tolerant, înțelegător, are încredere în el, în ceilalți, în viață. Are toate șansele să trăiască autentic împlinirea şi succesul”, conchide psihologul psihoterapeut Maria Verdi.

Dezvoltarea inteligenței emoționale a copilului

Stefania Stavarache — Tue, 31 Oct 2017 09:13:27 +0000

Educația și dezvoltarea copiilor au devenit unele din prioritățile vieții noastre, balansând într-o utilă măsură jobul și hobby-urile. Educatia primită în scoală, acasă și pe stradă reușește să le dezvolte doar inteligență cognitivă, nu și inteligență emotională, care este esenţială în armonioasa și sănătoasa dezvoltare a copiilor.
Atât școală, cât și familia și societatea fac 3 greșeli majore, care dezechilibrează buna dezvoltare a copilului: neglijarea dezvoltării inteligenței emoționale încă din primii ani de şcoală, punerea accentului aproape în exclusivitate pe științele reale și neglijarea materiilor care au menirea de a le stimula creativitatea și emoțiile și, nu în ultimul rând, denaturarea conceptului de “Cei 7 ani de acasă”.
Dezvoltarea inteligenței emoționale, neglijată încă din primii ani
De la inceputul grădiniţei și din școala primara, copiii sunt ghidați de sistemul de învăţământ exclusiv către partea informaţională și tehnică a lucrurilor. Această metodă dezvoltă, într-adevăr, funcțiile psihice sau intelectuale și cele motorii sau instinctive, însă dacă aceste funcții nu sunt bine coordonate de emoții, există riscul major ca acești indicatori de performanţă să acționeze în cel mai bun caz, deficitar, iar în cel mai rău caz, haotic, respectiv distructiv.
Prea puțin accent pe arta si prea mult accent pe științe reale
“De altfel, în sistemul educațional autohton, balanța cognitiv vs. emoțional este înclinată net în favoarea inteligenței cognitive, dovadă fiind afluxul de materii care promovează științele reale și neglijarea materiilor care încurajează dezvoltarea creativităţii şi a spiritului artistic în rândul copiilor. Muzica, desenul, chiar și educația civică, dirigenția, religia etc. ar trebui să devină materii la fel de importante ca matematica, informatica, chimia sau fizica. Focusând întreagă lor educație către științe exacte riscăm să-i dezvoltăm dizarmonios pe copii, să nu știe să-și gestioneze emoțiile și, până la urmă, să nu știe să opereze în societatea reală, noțiunile din matematică, chimie sau alte materii asemănătoare. Totul se transformă într-un cerc vicios din care unui copil îi va fi foarte greu să iasă. Dincolo de bagajul de cunoștințe pe care vrem să le însuşească, țelul unei societăţi sănătoase este să formeze copii fericiți, care să se bucure de viaţă, de cele învăţate, de familie, de prieteni. Formula corectă este îmbinarea armonioasă dintre inteligența cognitivă și cea emoţională”, explică psihologul Alexandru Pleșea.
Îi învăţăm să spună, fără să simtă, “Mulţumesc” și “Bună ziua”
“Copiii învaţă prin imitare. Îi observă pe adulții din jurul nostru și le imită gesturile, atitudinile, comportamentele. Când ei vor vedea adulți nefericiți, vor deduce faptul că acesta este modul corect de a trăi, iar fericirea nu este un obiectiv în viaţă. Din nefericire, noi, adulții, îi învăţăm să spună, prin imitare, dar fără să simtă sau să dorească, să spună “Mulţumesc” sau “Bună ziua”. Conceptul de “Cei 7 ani de acasă” nu mai are același înțeles ca pe vremuri, deoarece în cei 7 ani de acasă, părinţii îi educă în spiritul competiției cu orice preț, cu idei de genul “dacă pierzi, ești un ratat” sau “Băiatul vecinei a luat note mai mari ca tine”. Respectul faţă de oamenii din jur nu mai reprezintă o valoare atât de importantă pentru copiii noștri, deoarece noi, adulții, am încetat să le mai spunem asta. Astfel, toate sugestiile pe care cei mari le dau celor mici, nu fac decât să stopeze și să înlăture posibilitatea copilului să se implice emoțional într-un anumit aspect. Astfel, crescând, adultul va avea rețineri să-și facă așa repede prieteni, să râdă, să se bucure ca un copil, să treacă peste probleme, să se bucure de orice moment, așa cum o făcea când era mic.

Ce fac oamenii inteligenti!?

Stefania Stavarache — Mon, 12 Dec 2016 11:56:55 +0000

Inteligenţa este o variabilă deseori asociată cu educaţia pe care o primim în şcoală, specialiştii mai consideră că această valoare este direct proporţională şi cu experienţa şi capacitatea unui individ de a se adapta din mers la realităţi ale vieţii.
În accepţiunea psihologului, un elev, care a înmagazinat în decursul anilor şcolari un set de cunoştinţe, dar pe care nu a avut ocazia sau chiar inspiraţia să le aplice în situaţii reale, nu va reuşi să realizeze lucruri măreţe în viaţă, ci va avea mereu mai multe întrebări decât răspunsuri. Iar dacă întrebările sunt puse, se ajunge la înțelegere. “Inteligenţa se câştigă prin experienţă, și este o variabilă care poate fi îmbunătăţită, nu este neapărat o trăsătură ereditară. În literatura de specialitate, ceea ce noi numim coeficient de inteligenţă sau – pe scurt, IQ – nu este nimic altceva decât raportarea vârstei mintale a unui individ la vârsta biologică, înmulţit cu 100. Vârsta mintală a unui copil, spre exemplu, nu poate ţine pasul cu vârsta biologică, dacă acel copil nu pune în aplicare cele învăţate”.
Oamenii inteligenţi sunt, de regulă, creativi, generoşi, recunoscători, umili şi atenţi, iar cei mai mulţi au ajuns la un nivel de înțelegere, nu de cunoaștere, mai ales prin prisma experiențelor și întrebărilor corect puse la un moment dat. Astfel, un om inteligent nu ar face niciodată următoarele lucruri:
Oamenii inteligenţi nu lasă greșelile trecutului să se interpună în prezent. “Oamenii Inteligenţi ştiu că succesul în viaţă nu este posibil fără greșeli și eșecuri. Cu toate acestea, Oamenii Inteligenți nu permit să fie afectaţi de greşelile din trecut, ei pur şi simplu iau aceste greşeli drept nişte lecţii de educație pentru a evolua”, afirmă psihologul Pleşea. Oamenii Inteligenţi nu se concentrează pe părțile negative. “Oamenii Inteligenți văd gândurile ca pe ceva palpabil. Dacă ai doar gânduri negative în minte, viața ta va fi la fel de negativă. Oamenii Inteligenți știu că viața este mult mai bună când înveți să-ți folosești abilitățile de a visa, de a crea, de a construi, de a te mira şi, desigur, de a iubi”
Oamenii Inteligenţi nu fug de probleme. “Că vrem, că nu vrem, inevitabil, toți am avut, avem și vom avea probleme. Sunt probleme legate de muncă, de bani, de familie, de sănătate etc. Oamenii Inteligenţi dau piept cu aceste probleme și caută cele mai bune metode de rezolvare. Când cad, se ridică și merg mai departe. Au curajul să-și înfrunte temerile și să vadă în fiecare problemă șansa de a se perfecționa. Fiecare problemă devine astfel o situație de autotransformare”
Oamenilor Inteligenţi nu le pasă de părerile celor din jur. “Oamenii Inteligenți nu lasă opiniile negative ale altor oameni să-i oprească din a trăi o viață fericită plină de succes și bucurie. Lumea este plină de oameni cinici, sceptici și hateri, dar oamenii isteți îi îndepartează. Aceştia se înconjoară cu oameni inteligenți, care le împărtășesc valorile și interesele. Pe bună dreptate, se spune că dacă ești cea mai inteligentă persoană dintr-o cameră, înseamnă că nu ești în camera potrivită”, spune psihologul.
Oamenii Inteligenţi nu-și pierd timpul. “Oamenii Inteligenți își dezvoltă obiceiuri productive, care îi ajută să lucreze mai repede și mai bine. Nu se lasă distrași de lucruri nesemnificative și de treburi inutile. Ei știu, de asemenea, că nu poți lucra tot timpul, creierul are nevoie de odihnă din când în când”.
Oamenii Inteligenţi nu așteaptă rezultate imediate. „Oamenii Inteligenţi sunt convinşi că aceia, care știu să aștepte, au parte de lucruri bune. Majoritatea oamenilor vor să obțină tot ceea ce-și doresc, exact atunci când formulează aceste dorințe. Oamenii Inteligenţi ştiu că trebuie să muncească din greu pentru ceea ce-și doresc, iar rezultatele muncii lor vor fi vizibile după un timp, dar vor dăinui toată viaţa”.
Oamenii Inteligenţi nu se concentrează pe ceea ce nu pot controla. În fiecare zi ne lovim de lucruri pe care nu le putem controla: trafic, oameni needucați etc. Oamenii Inteligenţi sunt calmi în aceste situații pentru că știu că emoțiile negative le vor dăuna doar lor în aceste situații.
Oamenii Inteligenţi nu-și pierd timpul cu persoanele care-i descurajează. Oamenii Inteligenti au în jurul lor alți oameni inteligenți. Își găsesc timp pentru familie, pentru prieteni și cunoștințele cu care au aceleași viziuni și interese; realizează că n-ar fi benefic pentru ei să-și petreacă timpul cu persoanele negativiste.
Oamenii Inteligenţi nu sunt aroganți. Nu-i vei auzi lăudându-se cu inteligența lor; şi asta pentru că sunt, de obicei, timizi când vine vorba despre asta și nu simt nevoia să strige în gura mare cât sunt ei de deștepți. Nu se laudă cu reușitele și premiile pe care le-au obținut.
Oamenii Inteligenţi nu uită să mulțumească. “Arată recunoștință. Oamenii Inteligenţi stiu că lumea nu se învârte în jurul lor. Ei cred în puterea bunătății și știu că faptele bune li se vor întoarce într-o bună zi”.
“Oamenii cu înțelepciune transformă. Ei nu fug de ceva, ei transformă un lucru negativ într-unul pozitiv. Ei își asumă transformarea prin propriile lor forțe. Puterea unui om înțelept vine din înțelegere, nu din câți bani câștigă. Astfel, toți oamenii puternici vor înapoia mare parte din banii câștigați mediului social, în așa fel încât evoluția să-și urmeze cursul”,declara psihologul Alexandru Pleşea.