Ce este acet concept?
Acest concept se referă la atributele de bază ale şcolarizării de succes şi nu pune în discuţie programele sau echipamentele şcolarizării, ci, mai degrabă, se axează pe caracteristicile şcolarizării care au cel mai mare impact în procesul de învăţare, adică atributele care fac învăţarea vizibilă, pentru a putea spune că ,,şcoala este dotată cu învăţare vizibilă”.
John Hattie, profesor şi cercetător, formator a peste 3000 de profesori din peste 1000 de şcoli, majoritatea din Noua Zeelandă şi Australia, a efectuat peste 800 de metaanalize care au stat la baza editării lucrării Visible Learning , în 2009.
Lucrarea se constituie într-o poveste despre puterea şi influenţa profesorilor şi a feedback-ului în învăţare, construind un model de învăţare şi înţelegere foarte modern.

Visible learning se referă la eficiența învățării profesorilor de la alți dascăli și din discuțiile pe care le au despre proiectarea didactică, despre obiectivele educaționale, criteriile de succes, învățarea cu adevărat valoroasă, progresul învățării și despre ce înseamnă ,,să fii bun la” o disciplină.
Trei idei majore ne oferă ,,Visible Learning”:
1. Scopul fundamental al școlii este de a se asigura că toți elevii învață. Învățarea să fie prisma prin care pedagogii să se uite atunci cand examinează practicile, politicile și procedurile lor;
2. Şcolile nu pot ajuta elevii să învețe dacă educatorii lucrează izolat. Școlile pot crea organizații și culturi care favorizează colaborarea eficientă a educatorilor;
3. Şcoala nu va ști dacă profesorii învață sau nu, decât atunci când va fi edificată cu privire la ce trebuie elevii să învețe și doar dacă va strânge continuu dovezi ale acestei învățari și va utiliza aceste date, pentru a satisface mai bine nevoile elevilor, prin instruire sistematică, și pentru a îmbunăți practica profesională colectivă și individuală a profesorilor.
O concluzie relevantă despre eficiența acestui concept de visible learning este de a cere un plus de evaluare din partea tuturor ( profesori, directori, elevi) cu privire la efectele pe care personalul–cheie le are în școli – nu este vorba de a cere și mai multe evaluări, ci de a aprecia exact efectele evaluărilor efectuate. Factorul–cheie constă în structurile mentale care sunt puse la lucru de profesorii și liderii școlari când analizează impactul lor asupra învățării.
Mesajul marilor cercetători este îmbunătățirea calității profesorului, adică fiecare profesor din școală să aibă acea concepție (structură mentală) care să-l conducă la un efect pozitiv mai mare la nivelul învățării și achizițiilor școlare. Acest lucru se va întâmpla prin adoptarea de politici educaționale deliberate pentru a sprijini școlile cu resursele necesare, pentru a cunoaște impactul pe care îl au și pentru a aprecia când școlile își manifestă influența pozitivă asupra tuturor elevilor.
Ideea nu este de a reorganiza școala din temelii, ci se cere o disponibilitate a școlilor pentru optimizarea și pentru aprecierea impactului pozitiv pe care toți dascălii îl pot avea asupra învățării elevilor – este nevoie de timp și de un climat securizant pentru a implementa și a alimenta aceste schimbări.
Ideea este că există un criteriu esențial al reușitei pentru toți profesorii și liderii școlari: să înveți ce însemnă reușita, pornind de la evaluarea efectului tău pedagogic, DE A-ȚI CUNOAȘTE IMPACTUL! Astfel, e necesar să evaluezi dacă tu și școala ta sunteți pregătiți pentru o asemenea schimbare. „Dacă lentila profesorului se poate schimba ca să vadă învățarea prin ochii elevului, acesta ar fi un excelent început.” (Hattie 2009, S. 252)
Profesorii să-și evalueze propriile mentalități (concepții) pentru a vedea dacă sunt împărtășite de ceilalți profesori. Sau se poate începe de la analiza naturii și calității obiectivelor educaționale și a criteriilor de reușită.
În concluzie, se poate opina că profesionismul într-o şcoală este obţinut de profesorii şi coordonatorii şcolari care lucrează în colaborare, pentru a asigura prezenţa învăţării „vizibile”.