Credincioşii vor putea participa la procesiunea întâmpinării icoanei Maicii Domnului „Tricherousa” (cu trei mâini) care va fi adusă din Sf. Munte Athos și va rămâne definitiv la mănăstirea Lipnița. Icoana este o reproducere a originalului Panaghia Tricherousa, cunoscută drept „Icoana Maicii Domnului cu trei mâini”. Potrivit tradiției, icoana a aparținut Sfântului Ioan Damaschin. După ce în lupta cu iconoclaștii sfântul a luat apărarea icoanelor, ereticii i-au tăiat mâna dreaptă. Căzând înaintea icoanei, Sfântul Ioan s-a rugat Maicii Domnului, iar Fecioara Maria l-a vindecat. Drept recunoștință și în amintire acestei minuni, Sf. Ioan Damaschin a adăugat la icoana Maicii Domnului o mână din argint, în partea de jos a icoanei.

Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul – Lipnița a luat fiinţă în noiembrie 2004, fiind situată pe drumul național Constanța – Ostrov (DN3), între mănăstirile „Sfântul Apostol Andrei” și Dervent. Noua mănăstire a pornit de la un simplu grajd, donat de Danciu Stelian, în care a fost amenajat un paraclis și un corp de chilii. În octombrie 2005 a început construirea casei monahale pe pământul donat de Primăria comunei Lipniţa, iar în ziua de 29 august 2006 a fost pusă piatra de temelie a bisericii cu hramurile Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august) şi Sfântul Mucenic Dasie (20 noiembrie). Tot atunci au fost sfinţite două clopote donate mănăstirii de către Elena Simuloiu.

Pe data de 6 iulie 2006, I.P.S. Ilarion, Mitropolit de Silistra (Bulgaria), a dăruit așezământului monahal dobrogean o părticică din moaştele Sfântului Mucenic Dasie. Sfântul Mucenic Dasie este un martir dobrogean trăitor în secolele III-IV, care a primit cununa muceniciei în ziua de 20 noiembrie 304.

În ziua de 29 august 2009 a fost sfinţit paraclisul de la demisolul bisericii, închinat „Sfântului Mucenic Dasie”. Paraclisul este placat cu piatră şi împodobit cu pictură bizantină, reprezentând sfinţi dobrogeni şi scene din viaţa Sfântului Mucenic Dasie. Pictura a fost realizată în tehnica alsecco acrilico de către pictorul Adrian Botea.

Biserica mănăstirii a fost construită între anii 2006 şi 2014, după planurile arhitectului Ion Bârlădeanu şi ale inginerului Gheorghe Oprea şi a fost pictată în tehnica frescă de către pictorii Adrian Botea, Elena Chertif și Florin Iacob. Arhitectura bisericii este o îmbinare între stilul bizantin şi stilul tradiţional dobrogean, fiind construită sub formă de cruce şi acoperită cu olane.

În cadrul așezământului funcționează un atelier de croitorie și broderie bisericească în care maicile confecționează veşminte preoţeşti și pentru biserici.

La ora 11.15, Înaltpreasfinţitul Teodosie va oficia Taina Sfântului Botez pentru patru copii instituționalizați. Slujba va avea loc la parohia „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Cumpăna.

Praznicul Adormirii Maicii Domnului reprezintă momentul în care Maica Domnului trece din viața pământească la cea cerească, eveniment ilustrat de cântările Bisericii: „Mutatu-te-ai la Viață, fiind Maica Vieții”. Despre Adormirea Maicii Domnului nu sunt consemnate informații în Sfintele Evanghelii, ci doar în Sfânta Tradiție a Bisericii. Arhanghelul Gavriil i-a adus Maicii Domnului vestea că misiunea sa pe pământ se încheie, iar aceasta a mers în Grădina Ghetsimani. Întorcându-se acasă și-a luat rămas bun de la cei apropiați. Toți apostolii, în afara lui Toma, au fost aduși pe norii cerului. Pe drum spre mormânt, un iudeu mai îndrăzneț s-a atins de sicriu, vrând să-l răstoarne. Pe loc a rămas cu mâinile tăiate de la cot şi atârnate de sicriu, aşa cum se poate observa din reprezentarea iconografică. Sfântul Apostol Petru s-a rugat pentru iertarea iudeului, acesta s-a vindecat și a cerut să fie botezat. A doua zi a sosit și Toma, care a vrut să vadă pentru ultima dată trupul Fecioarei, dar, când mormântul a fost deschis, trupul Preasfintei nu mai era acolo, fusese luat de Fiul Său la ceruri.

Cea mai veche atestare documentară a praznicului Adormirii Maicii Domnului este din secolul V.

Sfantul Stefan, primul diacon si martir al Bisericii

Sfantul Stefan este praznuit pe 27 decembrie, in a treia zi dupa Nasterea Domnului. Parintele Nicolae Steinhardt, facand diferenta intre cele doua verbe vecine, dar nu identice, „a sedea” si „a sta”, ne descopera de ce Sfantul Stefan este sarbatorit dupa Nasterea Domnului si Soborul Maicii Sale. „A sedea”, spune parintele, inseamna in limba romana a se afla asezat pe ceva (un scaun, o banca, o lavita … ), iar „a sta” inseamna a se tine in picioare, vertical. In textul de la Fapte, 55-56 se spune: „A vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu”. Observam ca in textul Noului Testament este prezent verbul a sta, adica a se afla in picioare, si nu a sedea. In iconografie, Hristos e mereu reprezentat sezand, de-a dreapta Tatalui, pe tronul Sau ceresc, iar in textele liturgice se face referire la Iisus sezand in slava, niciodata stand. Parintele Nicolae Steinhardt explica de ce s-a folosit verbul „a sta”: „Pentru a primi jertfa primului mucenic al Sau, Domnul S-a ridicat in picioare. Din respect pentru Arhidiaconul Stefan si spre a-i aduce osebita cinstire”. Din acest motiv, Sfintii Parinti au randuit ca Sfantul Stefan sa fie cinstit in a treia zi de Craciun.

Sfantul Stefan – primul diacon

Marindu-se numarul crestinilor dupa intemeierea Bisericii, a crescut si numarul cererilor pentru diverse slujiri ale apostolilor. Astfel, au fost alesi din cadrul comunitatii, sapte barbati „plini de Duh Sfant si de intelepciune” care sa slujeasca atat in cadrul slujbelor religioase cat si sa supravegheze buna oranduiala la mesele comune. Primul dintre acestia a fost Stefan, iar ceilalti sase sunt: Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae.  Rolul lor in Biserica primara depasea cu mult rolul pe care il iau diaconii in zilele noastre. Ei predicau cuvantul Evangheliei, botezau si ajutau la desfasurarea cultului apartinand organelor de conducere ale Bisericii din Ierusalim.

Sfantul Stefan – primul martir

Sfantul Stefan s-a aratat un aparator al credintei adevarate cu privire la persoana lui Hristos, marturisind ca El este Fiul lui Dumnezeu, care S-a nascut, a murit, a inviat si S-a inaltat la ceruri pentru mantuirea noastra. A fost acuzat ca a adus blasfemie lui Moise si lui Dumnezeu. Atunci cand Caiafa a intrebat daca cele ce se marturisesc despre El sunt adevarate, Sfantul Stefan a rostit o lunga cuvantare in care a aratat  ca Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeti si ca iudeii sunt vinovati pentru uciderea Lui. Furiosi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. Dupa ce L-a vazut pe Mantuitorul Hristos in chip minunat in slava, stand de-a dreapta lui Dumnezeu, s-a rugat pentru sine si pentru cei care il omorau: „Doamne nu le socoti lor pacatul acesta” (Faptele Apostolilor VII, 59-60). Locul uciderii Sfantului Stefan a fost in valea lui Iosafat. Avand in vedere ca in vremea aceea cei care erau ucisi cu pietre nu puteau fi inmormantati in cavoul familiei, se presupune ca trupul Sfantului Stefan a fost pus in mormantul unui crestin. Moastele sale au fost descoperite in anul 415, atunci cand preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o intreita viziune. Cand i s-au descoperit moastele, pe mormantul sau scria „chiliel”, care in limba ebraica inseamna „cununa”, pentru ca intr-adevar el a luat, cel dintai dintre crestini, cununa muceniciei.

Semnificatia numelui Stefan

Numele este de origine greceasca – Stephanos – si inseamna „coroana”, „ghirlanda”, „cununa” (cu care erau incununati invingatorii). La noi, formele curente au fost si sunt Stefan si Stefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fanel, Fanica, Fanita, Fana, Fanica, iar uneori – sub influenta straina – Fanny. Destul de des se folosesc si diminutivele Stefanel sau Stefanita, mai rar Stef(i). Mai recent a aparut si forma feminina Stefanela (ce pare sa fi prins mai bine decat vechea Stefanida – numele unei mucenite trecute in calendar).

Sursa: http://www.crestinortodox.ro