2. Reglarea emoțională. Reziliența nu înseamnă să nu simți, ci să știi cum să-ți reglezi emoțiile intense. Atunci când corpul este în alertă, mintea intră în blocaj, iar reacțiile devin impulsive. Prin tehnici precum respirația conștientă, relaxarea progresivă, mindfulness sau mersul în natură, îți poți calma sistemul nervos. Un corp liniștit creează spațiu pentru gândire clară și acțiuni constructive, chiar și în mijlocul evenimentelor stresante.

3. Flexibilitate în gândire. Unul dintre cele mai puternice instrumente ale unei persoane reziliente este capacitatea de a schimba perspectiva. Nu putem controla tot ce ni se întâmplă, dar putem controla sensul pe care îl dăm evenimentelor. În loc de „nu voi reuși niciodată”, întreabă-te „ce pot învăța din asta?”, „care e partea asupra căreia am control?”, „ce resurse interioare am uitat să folosesc?”.

4. Relații importante. Avem nevoie de oameni în jurul nostru care să ne fie alături nu doar când totul merge bine, ci mai ales când ne simțim copleșiți, confuzi sau fragili. Relațiile sigure – cu familia, prietenii apropiați, partenerul de viață– funcționează ca un fel de plasă de siguranță psihologică. Ele ne oferă înțelegere, validare și sprijin emoțional, reducând senzația de singurătate și nesiguranță. A vorbi sincer despre ce simți, a cere ajutor fără rușine – toate acestea sunt acte de maturitate care, paradoxal, întăresc nu doar legăturile, ci și forța ta interioară.

5. Autocompasiunea. Autocompasiunea înseamnă să te porți cu tine însuți așa cum ai face cu un prieten drag care trece printr-un moment greu. Nu înseamnă slăbiciune sau autocompătimire, ci o atitudine sănătoasă și matură de înțelegere și acceptare a propriei suferințe. În loc să te judeci sau să te învinovățești pentru greșeli sau vulnerabilitate, alegi să te susții cu blândețe

6. Sensul personal. Unul dintre cei mai puternici predictori ai rezilienței este sentimentul că viața ta are un sens. Acesta poate veni din muncă, relații, spiritualitate, pasiuni sau cauze în care crezi profund. Când ai un „de ce” clar, găsești și un „cum” – chiar și atunci când circumstanțele par imposibile. Sensul personal funcționează ca un far interior care te ghidează prin momentele de grele.

7. Încrederea în propriile resurse. Reziliența se hrănește din convingerea că „pot face față, chiar dacă va fi greu”. Nu e vorba de optimism naiv, ci de un sentiment realist al propriei competențe emoționale. Oamenii rezilienți își cunosc limitele, dar nu se definesc prin ele – se definesc prin resursele și valorile care le dau forță.

Angela Nuțu, psihoterapeut și coach: “ Reziliența nu înseamnă să nu suferi, să nu plângi sau să nu te afecteze evenimentele din viața ta.  Nu este despre „a fi tare” cu orice preț. Este despre a simți durerea fără să te lași definit de ea. Este abilitatea psihologică de a reveni la un echilibru intern după evenimente traumatice, eșecuri sau pierderi. Este o combinație de reglare emoțională, convingeri sănătoase și susținere relațională. Practic, este un set de abilități care se pot învăța și cultiva.”

De ce se întâmplă astfel?
Angela Nuțu, psihoterapeut și coach, explică: “În spațiul nostru intim, împărtășit cu o altă persoană, ne dăm voie să fim noi înșine! Ceea ce înseamnă și că, fără să vrem, nu vom mai fi atât de atenți să menajăm așteptările și preferințele partenerului nostru. Atunci nu mai contează atât de mult cât de tare îi displace lui/ei că eu vreau să citesc cu o lumină foarte puternică, sau că spăl rufe la o oră neobișnuită sau că sunt mai dezordonat. Iar marea presupoziție care se află în spatele acestei relaxări este că între noi există un contract (cel puțin subtil, dacă nu și explicit) care spune că ne iubim și ne dorim compania celuilalt suficient de mult astfel încât să ,,suportăm” lucrurile care ne deranjează.. ”
Doar că ceea ce tu percepi ca fiind relaxare, poate fi perceput de către partenerul tău ca fiind dezinteres, lipsă de considerație pentru nevoile sale sau și mai rău – dispreț.
John Gottman, unul dintre cei mai cunoscuți și preocupați autori în domeniul relațiilor, stipulează că disprețul (alături de criticism, atitudinea defensivă și cea obstrucționistă) este unul dintre cei patru călăreți ai ,,apocalipsei relațiilor”, predictor frecvent al despărțirilor și divorțului.

Ești stresat sau stresată? Nici asta nu te ajută să îți privești partenerul cu bunăvoință și cu calm!
În 2022 a fost publicat un studiu realizat de  Lisa Neff și April Buck care au monitorizat 79 de cupluri proaspăt căsătorite și au descoperit un amănunt interesant. Cei care aveau un nivel ridicat de stres păreau să aibă o lupă internă supersensibilă cu care să găsească comportamentele enervante ale partenerului lor. Însă acest radar performant se pare că nu funcționează la fel de bine când ar trebui să detectăm lucrurile bune, pozitive. Parcă partenerii noștri se transformă într-o listă de comportamente deranjante. Și dacă asta este valabil la cei proaspăt căsătoriți, care încă mai au fluturi în stomac și disponibilitate pentru a găsi lucruri minunate la celălalt, ce să mai să spunem de cei care au deja ani de relație, stres și relații încărcate cu atâta frustrare adunată în timp?

Ce este de făcut?
Cel mai important principiu atunci când vorbim despre îmbunătățirea relațiilor (romantice, dar nu numai) este cel al puterii personale, al schimbării care începe cu tine! Sigur, tu poți și să continui să observi ce lucruri negative face partenerul tău, să dai vina pe el, să ai așteptări să se  schimbe el, că doar el greșește…doar că, asta nu prea funcționează! Dacă tu vrei să încerci pe calea grea, succes cu asta!
Însă dacă vrei să faci ceva care chiar poate funcționa, iată ce spune principiul puterii personale – singura persoană pe care o poți schimba în bine ești tu însăți/însuți!
Așa că, ce ai putea concret schimba în relația ta?

1. Observă dacă într-adevăr ești mai stresat/ă în ultima vreme și dacă nu cumva de aici apare și sensibilitatea și atenția unidirecțională către ce nu îți place, fără să mai observi ceea ce este frumos, pozitiv.
2. Atunci când chiar sunt comportamente care speri că pot fi schimbate la partenerul tău, învață să comunici asertiv, respiră profund de 3 ori înainte de a vorbi, apoi spune lucrurile cât de calm poți tu. Dacă chiar  trebuie să critici, critică întotdeauna comportamentul și nu persoana!
3. Învață să te cunoști! Ce anume îți apasă ție butoanele interne? Ce te enervează și de ce? În terapia cognitiv comportamentală există un instrument foarte puternic  care te învață cum să observi traseul prin care: Un eveniment te poate deranja (ți se apasă butonul!)  prin urmare te vei gândi într-un anumit fel despre tine și partener în urma acestei reacții (că ești nedreptățită, că nu îi pasă de tine, că nu ai valoare, etc). Asta te va face să te simți într-un mod negativ, distorsionat față de evenimentul care a declanșat reacția aceasta în lanț (singură, amărâtă, anxioasă în privința relației și viitorului, înșelată, etc.). În final vei avea și reacția, comportamentul neadecvat, exagerat față de lucrul de la care a pornit totul.
4. Amintește-ți mai des de calitățile partenerului tău. Observă și lucrurile bune, și gesturile frumoase și generoase pe care le face, vezi și zâmbetele. Amintește-ți de ce te-ai îndrăgostit de el? De ce ai ales acest partener? “Acest manifest pentru relații conștiente și împlinitoare este pentru situațiile în care există premisa unui cuplu sănătos, cu oameni responsabili și civilizați. Dacă partenerul tău este unul abuziv, lipsit de iubire și bun simț sau echilibru, sau are comportamente nepotrivite, atunci se aplică cu totul alte principii și soluții.” subliniază Angela Nuțu