traditii – InfoPress.Tv Romania

Sfântul Gheorghe 2026. Ce să faci ca să ai parte de sănătate și noroc

Stefania Stavarache — Thu, 23 Apr 2026 09:36:30 +0000

Pe 23 aprilie 2026, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, cunoscut drept Purtătorul de Biruință.

Născut în Cappadocia, din părinți creștini, acest sfânt-soldat a trăit în vremea împăratului Dioclețian și s-a remarcat printr-o mulțime de fapte de vitejie, printre care și omorârea balaurului de lângă Cetatea Viritului.

În satul tradițional românesc, Sfântul Gheorghe, cunoscut sub numele de Sângiorz, se bucura de mare cinstire. El aducea cu sine primăvara și făcea codrul să înverzească și iarba să crească. În mitologia populară, acesta ține cheile vremii cu care încuie anotimpul iernii și eliberează vara până pe 26 octombrie, când Sfântul Dumitru (Sânmedru), cu cheile sale, închide anotimpul cald și aduce iarna.

Pe 22 aprilie, în ajunul sărbătorii, gospodarii recurgeau la o serie de practici apotropaice, menite să asigure protecția locuinței, familiei și animalelor din ogradă. În acest scop, seara se puneau la uși, la ferestre și la grajduri ramuri și plante verzi (salcie, fag, leuștean, pelin) cu scopul de a ține departe strigoii sau vrăjitoarele, care puteau fura mana vitelor sau somnul copiilor. În popor, exista credința că în noaptea de Sângiorz cerurile se deschid, animalele capătă darul vorbirii, putând fi auzite de oameni prezicând viitorul. De asemenea, se credea că în noaptea de Sângiorz pe comorile ascunse în pământ încep să joace flăcări.

De Sângiorz începea un an nou pastoral: se formau turmele pentru vărat și se tocmeau ciobanii și văcarii până la Sânmedru, când oile erau pregătite pentru iernat.

În această zi, se fac și predicții legate de bogăția recoltelor, existând credința că anul va fi unul mănos, dacă în această zi este rouă sau ceață. De asemenea, ploaia este semn de roade îmbelșugate.

În tradiția populară, nu este bine să te cerți, să fii supărat sau să porți ranchiună, deoarece starea din această zi ar putea influența restul anului.

De asemenea, se spune că nu este bine să împrumuți bani sau lucruri, pentru a nu alunga prosperitatea și norocul din casă.

Vinerea Mare: între tradiții și obiceiuri

Stefania Stavarache — Fri, 10 Apr 2026 05:05:09 +0000

Creștinii ortodocși din întreaga comemorează astăzi Vinerea Mare”, numită și „Vinerea Scumpă”, „Vinerea Seacă” sau „Vinerea Șchioapă”, cea mai „neagră” zi din calendarul creștin și popular, deoarece este ziua în care Iisus Hristos a pătimit și a fost răstignit.

În satul tradițional, această zi, despre care se spunea că reunește toate vinerile din an, se ținea prin nelucrare. Se credea că toate îi vor merge „în sec” celui care nu va respecta interdicția de a lucra. De aceea, în Vinerea Mare nu se semăna nimic, nu se lucra la vie și nici nu se puneau ouă la cloșcă. Femeile nu frământau și nici nu coceau pâine, „ca să nu se ardă mâinile Maicii Domnului”, existând credința că nu e păcat mai mare decât să coci pâine în Vinerea Mare.

Femeile din satul tradițional evitau să vopsească ouă în această zi, pentru ca să nu le găsească seci pe lumea cealaltă. Bătrânii țineau post negru, pentru a li se ierta din păcate și pentru a fi belșug în casă. Ceilalți adulți din casă țineau post aspru, doar cu apă și pâine.

Vinerea Mare era dedicată postului, dar și rugăciunii. Credincioșii mergeau la biserică pentru a trece pe sub Sfântul Epitaf, pe care este pictată scena punerii în mormânt a lui Iisus, iar seara mergeau la biserică, pentru a cânta Prohodul Domnului, înconjurând biserica de trei ori cu lumânări aprinse.

În această zi se făceau și predicții despre starea vremii, existând credința că dacă va ploua în Vinerea Seacă, zilele de la Paști până la Rusalii vor fi și ele ploioase, însă anul va fi îmbelșugat.

Vin Floriile cu soare și soarele cu FLORII. Obiceiuri și superstiții

Stefania Stavarache — Sun, 05 Apr 2026 09:25:34 +0000

Floriile sunt o sărbătoare a credinței și a speranței, un pas spre lumina Paștelui.Una dintre cele mai importante sărbători , marchează intrarea Lui Iisus Hristos în Ierusalim și începutul Săptămânii Patimilor. Ziua este însoțită de tradiții și obiceiuri păstrate de-a lungul timpului, dar și de semnificații religioase profunde. Anul acesta, creştinii ortodocşi celebrează Duminica Floriilor pe 5 aprilie, zi în care este Paştele catolic.

Din cuprins

1 De ce sfințesc ramurile de salcie

2. Tradiții și obiceiuri

3. Sperstiții

4. Sîrbătoriții zilelei de Florii

De cele mai multe ori, termenul Florii este legat de mitologia romană, crezându-se că ar proveni de la Flora, zeița florilor, dar și a rodirii cerealelor, pomilor fructiferi și a plantelor din grădini. În cinstea ei erau organizate serbările de primăvară numite Floralia, care se desfășurau în luna aprilie. Pentru că popoarele păgâne au fost convertite la noua religie, se presupune că Biserica ar fi dat un alt conținut acestei sărbători, un conținut legat de Intrarea Mântuitorului în Ierusalim și de înnoire a lumii prin Jertfa și Învierea Lui din morți.

De ce se sfințesc ramuri de salcie în ziua de Florii

Cea mai cunoscută tradiție a zilei de Florii este aceea a ramurilor de salcie, pe care credincioșii le duc dimineața la biserică, unde vor fi sfințite de către preot. După terminarea slujbei fiecare participant va lua crenguțe de salcie acasă. ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic și măslin cu care a fost întâmpinat Isus Hristos de mulțime, la intrarea în Ierusalim.

O veche legendă ne spune că Maica Domnului, vrând să-și vadă Fiul ce tocmai fusese răstignit, nu a putut să-și continue drumul din cauză că o apă mare i s-a ivit în cale. S-a rugat de toate buruienile s-o treacă apa, însă doar salcia a fost cea care a ajutat-o. Astfel, Maica Domnului a binecuvântat salcia ca oamenii să o ducă la biserică, iar preoții să o slujească.

Tradiții

Oltenia şi Muntenia – ramurile de salcie sunt puse la ferestre sau la porți, pentru a proteja gospodăria de rele; uneori sunt folosite și pentru a „atinge” ușor copiii, pentru sănătate;

Dobrogea – salcia sfințită este pusă la stupi sau în grădini, pentru a aduce rod bogat și protecție

Moldova – credincioșii duc salcia sfințită la morminte, în semn de pomenire a celor decedați;

Transilvania – ramurile sunt păstrate peste an și folosite în momente de cumpănă (furtuni, boli), fiind considerate protectoare;

Banat – există obiceiul ca oamenii să se încingă cu ramuri de salcie peste mijloc, pentru a fi feriți de dureri și boli.

Superstiții în Duminica Floriilor.

Așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paște. De asemenea, dacă până la Florii cântă broaștele, atunci vara va fi frumoasă.

O altă superstiție ne avertizează să nu plantăm pomi în săptămâna dinaintea Floriilor, deoarece aceștia vor face numai flori, nu și fructe.

Se spune, de altfel, că nu e bine să te speli pe cap de Florii, deoarece vei albi și vei încărunți prematur.

Sărbătoriții zilei de Florii

Ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica. Se sărbătoresc astfel cei cu numele de Florin, Florina, derivate ale acestora, cât și cei numiți după denumirea vreunei flori, de exemplu: Violeta, Viorica, Brândușa, Narcisa, Camelia, Laura etc

Din Duminica Floriilor încep în toate bisericile din țară slujbele speciale denumite Denii. Citirile sfinte care au rolul de a aminti momentele din viața Mântuitorului, de la intrarea în Ierusalim și până la Învierea Sa.

Dragobetele și sărbătoarea iubirii. Ce este bine să faci azi

Stefania Stavarache — Tue, 24 Feb 2026 08:16:25 +0000

Dragobetele, celebrat pe 24 februarie, este o sărbătoare tradițională românească, cu rădăcini în credințele și obiceiurile vechi ale spațiului românesc. Sărbătoarea primaverii, 24 februarie, marchează și începutul anului agricol, momentul în care întreaga natură renaște, păsările își caută cuiburi și, după unele credințe populare, ursul iese din bârlog. Odată cu natura, reînvie și iubirea, iar Dragobetele este ziua în care întreaga suflare sărbătorește înnoirea firii și se pregătește pentru sosirea primăverii.

Cuprins

Legenda de Dragobete
Tradiții și superstiții

Legendele spun că Dragobete este fiul Babei Dochia, un tânăr chipeș și năvalnic, reprezentând în opoziție cu aceasta principiul pozitiv. Dragobete este zeul tinereții, al veseliei și al iubirii din Panteonul autohton.

Conform legendelor populare, Dragobete fermeca pe toată lumea cu frumusețea și cântecele fluierului său. El se arăta în vis bărbaților tineri care urmau să se căsătorească și îi învăța tainele iubirii. Dragobete trezea dragostea în sufletele oamenilor și readucea viața în natură după lunile grele de iarnă. După sute de ani în care a trăit și i-a învățat pe oameni să iubească, Dragobete a murit și a fost transformat într-o plantă de primăvară, asemenea ferigii, numită „năvalnic”.

Dragobetele, este si ziua în care Biserica Ortodoxă sărbătorește Întâia și a doua aflare a capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul.

Sărbătoarea coincide cu trezirea la viață a naturii, de unde și sintagma „Dragobete – Cap de Primăvară”.

Năvalnicul Dragobete, cu un comportament nu tocmai cuviincios, descris de expresia „Dragobete, sărută fetele”, este considerat și patronul păsărilor nemigratoare.

În această zi, păsările încep să se strângă în stoluri, să se împerecheze și să își clădească cuiburi în care își vor crește puii. Din acest motiv, ziua se mai numește „Logodna păsărilor”.

Urmând exemplul înaripatelor, feciorii și fetele din satul tradițional românesc, dar și tinerii căsătoriți recent se întâlneau pentru a sărbători împreună Dragobetele.

Dacă ziua era frumoasă și însorită, fetele și flăcăii se adunau în cete și plecau la pădure în căutarea primelor flori ale primăverii, ghiocei, brândușe și viorele.

Dacă vremea era urâtă, fetele se adunau la casa uneia dintre ele sau la o rudă, unde mai târziu veneau și băieții din vecinătate, pentru a face Dragobetele împreună, petrecând cu multă veselie.

De Dragobete, femeile bătrâne făceau „de dragoste” pentru cele tinere. Pentru a fi drăgăstoase și frumoase tot timpul anului, fetele și tinerele neveste își făceau rezerve de apă din zăpada netopită, cu care se spălau la anumite sărbători de peste an.

Deoarece Dragobete este considerat „Cap de Primăvară”, se credea că orice activitate inițiată în această zi, mai ales în gospodărie, era de bun augur.

Superstiții de Dragobete:

Una dintre cele mai răspândite credințe era că îndrăgostiții trebuie să se sărute de Dragobete. Gestul acesta simplu era văzut ca o promisiune că iubirea lor va rămâne puternică. Dacă nu se întâlneau sau nu își arătau afecțiunea, oamenii se temeau că vor avea parte de ghinion în dragoste până la următorul Dragobete.

Dacă în ziua de Dragobete cineva aude o pupăză, atunci va fi harnic pe tot parcursul anului;

Dacă plouă de Dragobete, înseamnă ca va urma o primăvară frumoasă;

Ca sa nu-ți meargă prost tot anul, nu trebuie sub nicio formă să te cerți cu cineva în ziua de Dragobete.

Moșii de iarnă. Tradiții și superstiții de Sâmbăta Morților

Stefania Stavarache — Sat, 14 Feb 2026 11:59:53 +0000

Sâmbăta care precede „Duminica Lăsatului Sec de Carne” este consacrată pomenirii celor adormiți. „Moșii de Iarnă” sunt printre cei mai cunoscuți „moși” de peste an.

Moșii de iarnă reprezintă o tradiție a Bisericii Ortodoxe și se face cu scopul de a-i pomeni pe cei trecuți la cele veșnice. Este ziua cunoscută și ca Sâmbăta Morților, iar ritualul prevede ca în fiecare biserică să se oficieze Sfânta Liturghie și Slujba Parastasului. Moşii de iarnă se ţin anul acesta pe 15 februarie 2026înainte de Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, cunoscută și sub numele de Lăsatul Secului de Carne pentru intrarea în Postul Paștelui, . Astfel, moșii de iarnă sunt trecuți în calendarul orotodox în data de 14 februarie. Moşii de iarnă deschid seria celor şapte sâmbete ale morţilor, ce se va încheia cu Sâmbăta lui Lazăr – ziua dinainte de Duminica Floriilor.

Pe lângă colaci, colivă și lumânări, se dau de pomană piftii. Aceste preparate gastronomice specifice sezonului rece, pregătite din porcul sacrificat la Ignat, mai pot fi consumate cel mult până a doua zi, când se lasă sec de carne. De aici provine și un alt nume al sărbătorii care este centrată pe cultul strămoșilor, „Moșii de Piftii”.

Femeile obișnuiau să nu lucreze nimic în această zi, pentru a nu tremura „precum piftia”.

De Moșii de iarnă sau Sâmbăta Morților, creștinii fac parastase și dau de pomană pentru cei răposați. Tradiția spune că se duc la biserică, pentru a fi slujite de preoți, colivă, colac, o sticlă cu vin, pomelnicul în care se trec numele celor plecaţi la Domnul şi lumânări. Pentru pomenirea morților se mai pot duce, în funcţie de posibilităţi, pachete cu plăcinte, brânzeturi, piftie, carne, sarmale, mere şi alte fructe.

În Muntenia încă se mai păstrează obiceiul ca, lângă colivă, la pomeni să se pună și un bănuţ care să fie dat celui mai sărac om din sat, pentru a aduce spor atât celui ce a dat, cât și celui care a primit.

În Transilvania în pachetele duse la biserică să conţină, pe lângă vinul şi coliva obligatorii, bucatele preferate de cei pentru care se face pomană. Plus o prăjitură cu specific local, numită „pupi” (un chec cu mere).

Tradiții de Sfântul Vasile. Ce este bine să faci pe 1 ianuarie ca să îți meargă bine tot anul

Stefania Stavarache — Thu, 01 Jan 2026 13:07:09 +0000

Sfântul Vasile cel Mare, sărbătorit pe 1 ianuarie, este unul dintre cei mai importanţi părinţi ai Bisericii Ortodoxe şi unul dintre cei mai mari teologi creştini, considerat „păzitor de duhuri rele”. Viața sa a fost marcată de fapte de caritate, construind spitale, azile și școli, și de contribuții teologice esențiale pentru creștinismul timpuriu.

În ziua de Sfântul Vasile cel Mare, tradiţia spune este bine să verşi vin pe masă, să spargi un pahar alb, să răstorni cutia de chibrituri sau să dai de pomană unui om sărac, ca să ai noroc tot anul. Tradiţia populară mai spune că ai noroc dacă prima persoană care intră în casă de 1 ianuarie este bărbat.

Conform tradiţiei populare, cum e ziua de Anul Nou, aşa va fi tot anul: dacă ninge, va fi un an îmbelşugat, iar dacă e senin, oamenii vor fi sănătoşi tot restul anului.

Tradiţia populară mai spune că de Anul Nou se înnoiesc toate, motiv pentru care e bine ca oamenii, în prima zi din an, să-şi pun un gând bun, ca să le meargă bine tot anul.

Pe 1 ianuarie, în prima zi a Anului Nou, copiii mici obișnuiau să meargă cu Sorcova pe la casele gospodarilor, invocând belșugul și sănătatea. În vremuri străvechi, urătura tradițională se făcea cu o crenguță de pom fructifer înflorită, pusă la înmugurit în ajunul Sfântului Andrei sau de Sfântul Nicolae. Mai târziu, ramura înverzită a fost înlocuită cu o nuia cu rămurele împodobite cu fire de lână colorată și cu busuioc. Sorcova de dată mai recentă este formată dintr-un băț din lemn pe care se prind flori din hârtie colorată și beteală.

Tot în dimineața Anului Nou se merge cu „Semănatul”, invocând prosperitatea agrară cu boabe de grâu, secară și orz, pe care le presărau, făcând gestul specific semănatului, în fața ușii gospodarilor. Boabele nu se aruncau, ci se dădeau la păsări pentru belșug și sănătate.

Se spune că Sfântul Vasile s-ar fi rugat la Dumnezeu să îi dea o zi, astfel că i s-a dat prima zi din an. Fericit, Sfântul Vasile a legat o crenguţă de busuioc la toarta unui clopoţel şi i-a urat lui Dumnezeu lucruri bune. De aceea există obiceiul de a ura de 1 ianuarie.

Citeșye și

Alertă aeriană de Anul Nou. RO ALERT în județul Tulcea

Obiceiuri de Crăciun. Tradiția descolindatului

Stefania Stavarache — Thu, 25 Dec 2025 11:23:46 +0000

Crăciunul (Nașterea Domnului) este una dintre cele mai mari sărbători creștine cu date fixă din an. Face parte din cele 12 praznice împărătești ale bisericii ortodoxe, sărbători închinate lui Dumnezeu, și ocupă un loc central în viața spirituală și culturală a românilor.

Pregătirile temeinice pentru această mare zi începeau în satul românesc cu mult timp înainte, încă de la începutul postului. De Crăciun, un rol important îi era acordat curățeniei. Nu doar sufletul și trupul se purificau prin post, ci și interiorul casei trebuia primenit cu mare grijă. În ultimele zile înainte de Crăciun, pregătirile se intensificau, o grijă deosebită fiind acordată preparatelor gastronomice din porcul tăiat la Ignat (20 decembrie). De asemenea, un loc important îi era acordat pregătirii colacilor care se dăruiau colindătorilor, în Ajun, dar și în prima zi de Crăciun.

Dimineața cei mici porneau la colindat cu „Bună dimineața la Moș Ajun“. Dacă cineva nu primea colindători, era „descolindat”, făcându-i-se o urare „pe dos”, tradiționalele urări de sănătate și belșug fiind înlocuite cu cele prin care se invocau boala, sărăcia, ghinionul. Cei care refuzau să primească vestea Nașterii Domnului erau „sancționați” nu doar de colindători, ci și de întreaga comunitate de gospodari, care afla de gestul necreștinesc al consătenilor.

Printre tradiții se numără și mersul cu „Steaua”, confecționată din stinghii de lemn și hârtie colorată, având în centru o iconiță care reda scena Nașterii Pruncului Iisus Hristos. Steaua era fixată în capătul unui băț și purtată de colindători ca un steag. Darurile strânse la colindat – mere, nuci, covrigi sau colaci – erau puse în traistă, unul din obiectele nelipsite din „recuzita” colindătorului tradițional.

Se spune că la masa de Crăciun este bine să ascultăm colinde, care aduc armonie în relațiile dintre oameni și belșug în case și pe ogoare. Pe lângă semnificația religioasă, masa de Crăciun este însoțită de o serie de credințe populare menite să aducă noroc și belșug în noul an. Tradiția impune ca sub fața de masă să fie așezați bani, simbol al prosperității, iar nimeni nu ar trebui să se ridice în timpul mesei, pentru a păstra armonia, unitatea familiei și norocul casei.

Conform tradiției, în ziua de Crăciun nu este recomandat să se împrumute bani sau obiecte, pentru a nu „da norocul din casă” și a păstra belșugul în familie pe tot parcursul anului. De asemenea, se menține obiceiul spălatului cu apă proaspătă, luată dintr-o fântână sau un izvor, în care se pune o monedă de argint. Se crede că acest ritual aduce sănătate, purificare sufletească și protecție împotriva bolilor pe parcursul întregului an. Cadouri de Crăciun: ce să oferi și ce să eviți

Legendă, tradiții și superstiții de IGNAT

Stefania Stavarache — Sat, 20 Dec 2025 16:34:21 +0000

Unul dintre cele mai așteptate evenimente înainte de Crăciun este Ignatul, pe 20 decembrie, sărbătoare cu puternice influențe păgâne, care se suprapune peste data de prăznuire a Sfântului Ignatie Teoforul, „Purtătorul de Dumnezeu”, episcopul Antiohiei.

Legenda Ignatului

Conform unei legende, Ignat era un om fără copii, sărac lipit pământului. Pornind el să găsească ceva de mâncare pentru Crăciunul care se apropia, a întâlnit un străin cu o turmă de porci. Ignat a dorit să afle cu cât vinde un porc, dar străinul i-a promis că îi va avea pe toți, dacă îi va da ceea ce știe că nu are acasă. Sărmanul Ignat s-a învoit neștiind că străinul era Necuratul, iar ceea ce îi făgăduise era pruncul său nenăscut, aflat în pântecele nevestei sale.

Lui Dumnezeu i s-a făcut milă de Ignat. În noaptea în care diavolul a venit să-și ia „darul”, Dumnezeu a poposit în casa săracului luând chipul unui moșneag și a răspuns în locul lui la toate cele zece ghicitori ale Necuratului. Acesta a plesnit de ciudă, iar Ignat a rămas cu porcii, devenind om cu stare.

Tradiții și superstiții

La sate sărbătoarea Ignatului era marcată de puternice interdicții de a lucra, care puteau fi ridicate numai în scopul sacrificării porcului și a intenselor pregătiri gastronomice pentru apropiata sărbătoare a Crăciunului.

Cel care nu avea porc, era bine să taie măcar o pasăre, de preferat neagră, deoarece era de bun augur ca în această zi să se vadă sânge, pentru a fi ferit de boli.

Odinioară, înainte de Ignat se presăra miei și sare împrejurul casei și al hambarelor, pentru ca vrăjitoarele să nu ia sporul gospodăriei. De asemenea, pentru ca toți ai casei să fie sănătoși, în ajunul Ignatului se fierbea grâu din care mânca toata familia, după ce mai înainte era tămâiat, iar ceea ce rămânea se dădea la păsări.

În funcție de regiune, Ignatul este asociat cu o serie de superstiții. Se crede că femeile nu trebuie să participe la sacrificare, iar munca lor începe abia în momentul în care porcul este tranșat și ajunge în bucătărie. Orice activitate care nu avea legătură directă cu sacrificarea porcului putea aduce pagube asupra casei

După sacrificare, are loc pomana porcului, un obicei vechi, care adună familia, vecinii și pe cei care au participat la sacrificare și tranșarea porcului. Această masă nu este doar un festin culinar, ci și un ritual simbolic, menit să aducă noroc și prosperitate.

Citește și

President Hotels & Resort din Băile Felix, fața modernă a turismului românesc

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Nicolae

Stefania Stavarache — Sat, 06 Dec 2025 09:03:59 +0000

Sfântul Nicolae, cunoscut în popor drept Moș Nicolae, este un simbol al generozității și al protecției. În istoria creștină, Nicolae a fost episcopul din Mira, cunoscut pentru faptele sale de milostenie și miracole. Una dintre cele mai cunoscute povești spune că a salvat trei fete sărace de la un destin tragic, oferindu-le în secret saci cu aur. Acest gest a devenit baza tradiției oferirii de cadouri în numele lui Moș Nicolae.

O tradiție străveche legată de Moș Nicolae spune că, în dimineața zilei de 6 decembrie, copiii care nu au fost cuminți în timpul anului puteau găsi o nuielușă în ghetele lor. Conform scrierilor bisericești, Sfântul Nicolae era considerat protector al familiei, veghea asupra educației celor mici și intervenea atunci când era necesar pentru a-i învăța pe copii să fie ascultători și să respecte regulile. Astfel, nuielușa devenea un simbol al comportamentului necorespunzător. Conform tradiției, nuielușa era confecționată dintr-o crenguță de măr și, după sărbătoare, era așezată cu grijă în apă pentru a prinde viață. Se spune că, dacă înflorea până la Crăciun, copilul care o primise fusese iertat de Sfântul Nicolae. Gestul simboliza nu numai corectarea comportamentului, ci și bunătatea și binecuvântarea sărbătorii, îmbinând disciplina cu darul milostivirii.

În cultura românească, ziua de Sfântul Nicolae marchează începutul sărbătorilor de iarnă. Copiii își lustruiesc ghetuțele în seara de 5 decembrie, așteptând daruri de la Moș Nicolae. Tradiția spune că cei cuminți primesc dulciuri și jucării, iar cei care nu au fost ascultători pot găsi o nuielușă, ca semn de avertisment simbolic.

Se spune că, dacă ninge pe 6 decembrie, Moș Nicolae și-a scuturat barba, vestind iarna. Această superstiție este văzută ca un semn de belșug și speranță.

În unele zone, tinerele nemăritate pun busuioc sub pernă în noaptea de 5 spre 6 decembrie, cu credința că își vor visa viitorul soț. Această practică reflectă legătura Sfântului Nicolae cu iubirea și căsătoria.

În România, peste 800.000 de oameni își sărbătoresc ziua onomastică de Sfântul Nicolae. Este o ocazie minunată să le oferi flori sau cadouri simbolice, care să le aducă bucurie și să le arate cât de mult sunt apreciați.

Ziua de 6 decembrie este și prilejul perfect pentru o urare de „La mulți ani!” celor care poartă numele Sfântului Nicolae. Cele mai populare nume sunt Nicolae, Nicoleta, Niculina, Nicole sau Nikolas.

Citiți și

Grupele Cupei Mondiale 2026. Ce a declarat Răzvan Burleanu

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. Obiceiuri și superstiții

Stefania Stavarache — Sat, 08 Nov 2025 13:58:10 +0000

În calendarul creștin-ortodox, în data de 8 noiembrie sunt prăznuiți Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, dar și soborul Sfinților Îngeri. Sărbătoarea avea o mare importanță în satul tradițonal, desfășurându-se pe parcursul a trei zile, prima dintre acestea fiind numită „Capul Arhanghelului”.

În popor există credința că fiecare om primește un înger la taina Sfântului Botez, iar acesta îl va păzi toată viață călăuzindu-i apoi sufletul în „Lumea de Dincolo”.

Despre Arhanghelul Mihail se zice că este mai mare peste oștile îngerești. În iconografia creștină, acesta apare ținând în mână o sabie de foc, simbol al puterii sale și al luptei împotriva răului.

Arhanghelul Gavriil este aducătorul veștilor bune. El este cel care i-a anunțat pe Ioachim și Ana că vor avea o fiică la bătrânețe și tot el este cel care mai târziu i-a vestit Fecioarei Maria că îl va naște pe Iisus prin puterea Sfântului Duh. În iconografie este reprezentat ținând în mână o floarea de crin.

În ziua de 8 noiembrie au loc practici legate de cultul morților, dându-se de pomană alimente pentru sufletul adormiților.

Tot acum, se aprind lumânări pentru sănătatea celor vii, dar și pentru sufletele morților, în special pentru cei care au pierit în condiții năprasnice, „fără lumină”.

Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare, care îi va fi “lumină de veci” în lumea de dincolo. Se aprind lumânări şi se dau de pomană atât pentru oamenii în viaţă, cât şi pentru cei dispăruţi fără lumânare

Ziua de 8 noiembrie se mai numeste și “Vara Arhanghelilor” și ține numai o zi.

În ziua de 8 noiembrie este interzis cu desăvârșire să lucrezi sau să faci treburi în casă, în curte sau pe câmp.