Născut în Cappadocia, din părinți creștini, acest sfânt-soldat a trăit în vremea împăratului Dioclețian și s-a remarcat printr-o mulțime de fapte de vitejie, printre care și omorârea balaurului de lângă Cetatea Viritului.

În satul tradițional românesc, Sfântul Gheorghe, cunoscut sub numele de Sângiorz, se bucura de mare cinstire. El aducea cu sine primăvara și făcea codrul să înverzească și iarba să crească. În mitologia populară, acesta ține cheile vremii cu care încuie anotimpul iernii și eliberează vara până pe 26 octombrie, când Sfântul Dumitru (Sânmedru), cu cheile sale, închide anotimpul cald și aduce iarna.

Pe 22 aprilie, în ajunul sărbătorii, gospodarii recurgeau la o serie de practici apotropaice, menite să asigure protecția locuinței, familiei și animalelor din ogradă. În acest scop, seara se puneau la uși, la ferestre și la grajduri ramuri și plante verzi (salcie, fag, leuștean, pelin) cu scopul de a ține departe strigoii sau vrăjitoarele, care puteau fura mana vitelor sau somnul copiilor. În popor, exista credința că în noaptea de Sângiorz cerurile se deschid, animalele capătă darul vorbirii, putând fi auzite de oameni prezicând viitorul. De asemenea, se credea că în noaptea de Sângiorz pe comorile ascunse în pământ încep să joace flăcări.

De Sângiorz începea un an nou pastoral: se formau turmele pentru vărat și se tocmeau ciobanii și văcarii până la Sânmedru, când oile erau pregătite pentru iernat.

În această zi, se fac și predicții legate de bogăția recoltelor, existând credința că anul va fi unul mănos, dacă în această zi este rouă sau ceață. De asemenea, ploaia este semn de roade îmbelșugate.

În tradiția populară, nu este bine să te cerți, să fii supărat sau să porți ranchiună, deoarece starea din această zi ar putea influența restul anului.

De asemenea, se spune că nu este bine să împrumuți bani sau lucruri, pentru a nu alunga prosperitatea și norocul din casă.

Floriile sunt o sărbătoare a credinței și a speranței, un pas spre lumina Paștelui.Una dintre cele mai importante sărbători , marchează intrarea Lui Iisus Hristos în Ierusalim și începutul Săptămânii Patimilor. Ziua este însoțită de tradiții și obiceiuri păstrate de-a lungul timpului, dar și de semnificații religioase profunde. Anul acesta, creştinii ortodocşi celebrează Duminica Floriilor pe 5 aprilie, zi în care este Paştele catolic.

Din cuprins

1 De ce sfințesc ramurile de salcie

2. Tradiții și obiceiuri

3. Sperstiții

4. Sîrbătoriții zilelei de Florii

De cele mai multe ori, termenul Florii este legat de mitologia romană, crezându-se că ar proveni de la Flora, zeița florilor, dar și a rodirii cerealelor, pomilor fructiferi și a plantelor din grădini. În cinstea ei erau organizate serbările de primăvară numite Floralia, care se desfășurau în luna aprilie. Pentru că popoarele păgâne au fost convertite la noua religie, se presupune că Biserica ar fi dat un alt conținut acestei sărbători, un conținut legat de Intrarea Mântuitorului în Ierusalim și de înnoire a lumii prin Jertfa și Învierea Lui din morți.

De ce se sfințesc ramuri de salcie în ziua de Florii

Cea mai cunoscută tradiție a zilei de Florii este aceea a ramurilor de salcie, pe care credincioșii le duc dimineața la biserică, unde vor fi sfințite de către preot. După terminarea slujbei fiecare participant va lua crenguțe de salcie acasă. ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic și măslin cu care a fost întâmpinat Isus Hristos de mulțime, la intrarea în Ierusalim.

O veche legendă ne spune că Maica Domnului, vrând să-și vadă Fiul ce tocmai fusese răstignit, nu a putut să-și continue drumul din cauză că o apă mare i s-a ivit în cale. S-a rugat de toate buruienile s-o treacă apa, însă doar salcia a fost cea care a ajutat-o. Astfel, Maica Domnului a binecuvântat salcia ca oamenii să o ducă la biserică, iar preoții să o slujească.

Tradiții

Oltenia şi Muntenia – ramurile de salcie sunt puse la ferestre sau la porți, pentru a proteja gospodăria de rele; uneori sunt folosite și pentru a „atinge” ușor copiii, pentru sănătate;

Dobrogea – salcia sfințită este pusă la stupi sau în grădini, pentru a aduce rod bogat și protecție

Moldova – credincioșii duc salcia sfințită la morminte, în semn de pomenire a celor decedați;

Transilvania – ramurile sunt păstrate peste an și folosite în momente de cumpănă (furtuni, boli), fiind considerate protectoare;

Banat – există obiceiul ca oamenii să se încingă cu ramuri de salcie peste mijloc, pentru a fi feriți de dureri și boli.

Superstiții în Duminica Floriilor.

Așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paște. De asemenea, dacă până la Florii cântă broaștele, atunci vara va fi frumoasă.

O altă superstiție ne avertizează să nu plantăm pomi în săptămâna dinaintea Floriilor, deoarece aceștia vor face numai flori, nu și fructe.

Se spune, de altfel, că nu e bine să te speli pe cap de Florii, deoarece vei albi și vei încărunți prematur.

Sărbătoriții zilei de Florii

Ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica. Se sărbătoresc astfel cei cu numele de Florin, Florina, derivate ale acestora, cât și cei numiți după denumirea vreunei flori, de exemplu: Violeta, Viorica, Brândușa, Narcisa, Camelia, Laura etc

Din Duminica Floriilor încep în toate bisericile din țară slujbele speciale denumite Denii. Citirile sfinte care au rolul de a aminti momentele din viața Mântuitorului, de la intrarea în Ierusalim și până la Învierea Sa.

Dragobetele, celebrat pe 24 februarie, este o sărbătoare tradițională românească, cu rădăcini în credințele și obiceiurile vechi ale spațiului românesc. Sărbătoarea primaverii, 24 februarie, marchează și începutul anului agricol, momentul în care întreaga natură renaște, păsările își caută cuiburi și, după unele credințe populare, ursul iese din bârlog. Odată cu natura, reînvie și iubirea, iar Dragobetele este ziua în care întreaga suflare sărbătorește înnoirea firii și se pregătește pentru sosirea primăverii.

Cuprins

• Legenda de Dragobete
• Tradiții și superstiții

Legendele spun că Dragobete este fiul Babei Dochia, un tânăr chipeș și năvalnic, reprezentând în opoziție cu aceasta principiul pozitiv. Dragobete este zeul tinereții, al veseliei și al iubirii din Panteonul autohton.

Conform legendelor populare, Dragobete fermeca pe toată lumea cu frumusețea și cântecele fluierului său. El se arăta în vis bărbaților tineri care urmau să se căsătorească și îi învăța tainele iubirii. Dragobete trezea dragostea în sufletele oamenilor și readucea viața în natură după lunile grele de iarnă. După sute de ani în care a trăit și i-a învățat pe oameni să iubească, Dragobete a murit și a fost transformat într-o plantă de primăvară, asemenea ferigii, numită „năvalnic”.

Dragobetele, este si ziua în care Biserica Ortodoxă sărbătorește Întâia și a doua aflare a capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul.

Sărbătoarea coincide cu trezirea la viață a naturii, de unde și sintagma „Dragobete – Cap de Primăvară”.

Năvalnicul Dragobete, cu un comportament nu tocmai cuviincios, descris de expresia „Dragobete, sărută fetele”, este considerat și patronul păsărilor nemigratoare.

În această zi, păsările încep să se strângă în stoluri, să se împerecheze și să își clădească cuiburi în care își vor crește puii. Din acest motiv, ziua se mai numește „Logodna păsărilor”.

Urmând exemplul înaripatelor, feciorii și fetele din satul tradițional românesc, dar și tinerii căsătoriți recent se întâlneau pentru a sărbători împreună Dragobetele.

Dacă ziua era frumoasă și însorită, fetele și flăcăii se adunau în cete și plecau la pădure în căutarea primelor flori ale primăverii, ghiocei, brândușe și viorele.

Dacă vremea era urâtă, fetele se adunau la casa uneia dintre ele sau la o rudă, unde mai târziu veneau și băieții din vecinătate, pentru a face Dragobetele împreună, petrecând cu multă veselie.

De Dragobete, femeile bătrâne făceau „de dragoste” pentru cele tinere. Pentru a fi drăgăstoase și frumoase tot timpul anului, fetele și tinerele neveste își făceau rezerve de apă din zăpada netopită, cu care se spălau la anumite sărbători de peste an.

Deoarece Dragobete este considerat „Cap de Primăvară”, se credea că orice activitate inițiată în această zi, mai ales în gospodărie, era de bun augur.

Superstiții de Dragobete:

Una dintre cele mai răspândite credințe era că îndrăgostiții trebuie să se sărute de Dragobete. Gestul acesta simplu era văzut ca o promisiune că iubirea lor va rămâne puternică. Dacă nu se întâlneau sau nu își arătau afecțiunea, oamenii se temeau că vor avea parte de ghinion în dragoste până la următorul Dragobete.

Dacă în ziua de Dragobete cineva aude o pupăză, atunci va fi harnic pe tot parcursul anului;

Dacă plouă de Dragobete, înseamnă ca va urma o primăvară frumoasă;

Ca sa nu-ți meargă prost tot anul, nu trebuie sub nicio formă să te cerți cu cineva în ziua de Dragobete.

Solstițiul de iarnă este ziua din an în care avem cel mai puțin timp cu lumină naturală și marchează, în același timp, începutul iernii din punct de vedere astronomic.  În 2025, solstițiul de iarnă are loc duminică, 21 decembrie, la ora 17:03, ora României,

Soarele ajunge în cel mai sudic punct al traiectoriei sale pe cer, aproape de Tropicul Capricornului. În această zi, atât răsăritul cât și apusul se deplasează spre sud, rezultatul fiind o zi foarte scurtă și cea mai lungă noapte din tot anul.

Solstițiul de iarnă. Legende 

Solstițiul de iarnă, cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului, a fost privit dintotdeauna ca un moment special, cu un sens profund în multe culturi ale lumii

Romanii sărbătoreau Saturnaliile, zile dedicate zeului Saturn, ocrotitorul recoltelor. La Stonehenge, în Anglia, soarele de la solstițiul de iarnă răsare exact între pietrele monumentului. La Newgrange, în Irlanda, razele soarelui pătrund în camera principală a mormântului neolitic doar în dimineața solstițiului. Piramidele din Giza par să fie aliniate cu soarele la solstiţiu, când sunt privite dinspre Sfinx

La Sarmizegetusa Regia, fosta capitală a dacilor, a fost descoperit un calendar solar din andezit. Unii cercetători cred că sanctuarele dacice erau aliniate după pozițiile Soarelui la solstiții și echinocții. În tradițiile de la noi din țară, mai ales pe vremuri, acest moment era văzut ca o luptă între lumină și întuneric, între bine și rău.

Solstițiu de iarnă. Supestiții

De-a lungul timpului, oamenii i-au dat o semnificație specială și au construit în jurul lui o mulțime de superstiții și obiceiuri.

Se spune că nu e bine să fii singur în noaptea solstițiului. Se credea că, dacă nu ai pe nimeni aproape, vei rămâne singur tot anul următor. De aceea, pe vremuri, în această noapte oamenii stăteau împreună cu cei dragi.

Aprinderea unui foc sau a unei lumânări era un gest important pe vremuri. Oamenii urcau pe dealuri cu torțe sau aprindeau focuri la marginea satelor.

În noptea solstițiulu ar înflori feriga. Conform tradiţiei, cel care veghează şi surprinde acel moment va avea noroc în casă şi în dragoste.

În calendarul creștin-ortodox, în data de 8 noiembrie sunt prăznuiți Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, dar și soborul Sfinților Îngeri. Sărbătoarea avea o mare importanță în satul tradițonal, desfășurându-se pe parcursul a trei zile, prima dintre acestea fiind numită „Capul Arhanghelului”.

În popor există credința că fiecare om primește un înger la taina Sfântului Botez, iar acesta îl va păzi toată viață călăuzindu-i apoi sufletul în „Lumea de Dincolo”.

Despre Arhanghelul Mihail se zice că este mai mare peste oștile îngerești. În iconografia creștină, acesta apare ținând în mână o sabie de foc, simbol al puterii sale și al luptei împotriva răului.

Arhanghelul Gavriil este aducătorul veștilor bune. El este cel care i-a anunțat pe Ioachim și Ana că vor avea o fiică la bătrânețe și tot el este cel care mai târziu i-a vestit Fecioarei Maria că îl va naște pe Iisus prin puterea Sfântului Duh. În iconografie este reprezentat ținând în mână o floarea de crin.

În ziua de 8 noiembrie au loc practici legate de cultul morților, dându-se de pomană alimente pentru sufletul adormiților.

Tot acum, se aprind lumânări pentru sănătatea celor vii, dar și pentru sufletele morților, în special pentru cei care au pierit în condiții năprasnice, „fără lumină”.

Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare, care îi va fi “lumină de veci” în lumea de dincolo. Se aprind lumânări şi se dau de pomană atât pentru oamenii în viaţă, cât şi pentru cei dispăruţi fără lumânare

Ziua de 8 noiembrie se mai numeste și “Vara Arhanghelilor” și ține numai o zi.

În ziua de 8 noiembrie este interzis cu desăvârșire să lucrezi sau să faci treburi în casă, în curte sau pe câmp.

Pe 21 mai 2023, creștinii ortodocși îi prăzbuiesc pe Sfinții Constantin și Elena. Ziua este considerată una dintre cele mai importante sărbători ale primăverii și este marcată de numeroase tradiții populare, dar și de interdicții stricte.

Din bătrâni se spune că aceia care vor munci pământul în această zi vor avea parte de distrugeri. În această zi nu se lucrează ogoarele, nu se dă cu sapa, nu se plivesc ierburile. Mai mult, în alte zone se spune că aceasta este ziua în care păsările îşi învaţă puii să zboare.

De Sfinții Constantin și Elena, nu se spală sub nici o formă. De asemenea, nu se coase și nu se croiesc haine. Conform tradiției, treburile grele sunt evitate în această zi sfântă.

În calendarul popular, sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor.

În această zi, era interzis să se muncească, iar prin odihna de la muncile câmpului, se credea că recoltele nu vor fi mâncate de păsări. Dacă vor munci, graurii le vor distruge strugurii. Tradiția populară ne spune că în această zi păsările de pădure își învață puii să zboare. Ziua de Constantinul Puilor era ultima zi în care se mai semănau porumbul, ovăzul şi meiul. În popor se spune că tot ce se seamănă după această zi se usucă.

Tradiţii şi obiceiuri în ziua sfinţilor Constantin şi Elena. Este ziua în care păstorii hotărăsc cine va fi baci, unde se vor face stânele şi pe cine vor angaja să le păzească pe timpul păşunatului. Se măsoară şi se înseamnă pe răboj laptele de la oile fiecăruia.

Pentru a se apăra de forțe malefice, țăranii aprind un foc mare și stau în jurul lui, prin fumul focului obișnuiesc să treacă și oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cât vor sta la stână.

De Sfinții Constantin și Elena femeile dau cu tămâie și stropesc cu aghiasmă pentru a alunga duhurile rele și necurate.

Pentru sănătate și bunăstare, în ziua praznicului, unul dintre membrii familiei este bine să ducă la biserică trei bujori îmbobociți, flori de lămâiță, dulciuri făcute în casă și pâine. .Totodată, nu este bine să hrănești păsările cerului cu pâine, pentru că se spune că risipești sporul casei.

În această zi sfântă se spune că nu este bine nici să întrerupi o prietenie, nici să divorțezi. Dacă o persoană ar face acest lucru, atunci ar putea avea parte de pierderi financiare și necazuri pe plan sentimental.

O altă tradiție de Sfinții Constantin și Elena este aceea de a da de pomană pentru persoane dragi, care au trecut la cele veșnice. Gospodinele pregătesc pachete cu alimente, pe care să le împartă alături de câte o lumânare aprinsă.

Cine au fost Constantin și Elena

Constantin cel Mare s-a născut în orasul Naissus (Niş, Serbia) în secolul al III-lea şi a rămas cunoscut în istorie datorită măsurilor pe care le-a luat în favoarea bisericii şi a preoţilor în timpul domniei sale. Acesta este venerat ca sfânt în Bisericile Ortodoxe, în Biserica Greco-Catolică, la data de 21 mai, odată cu Sfânta Elena, mama sa, precum și în Bisericile vechi orientale (necalcedoniene). Biserica Romano-Catolică o sărbătorește pe Sfânta Elena la 18 august. În timpul domniei sale, Constantin cel Mare a luat hotărârea de a restaura Byzantionul (Constantinopol) și de a face din el capitala imperiului. Construirea și popularea noului oraș s-au desfășurat foarte rapid. La fel ca și Roma, orașul e construit pe 7 coline și împărțit în 14 districte administrative.

În perimetrul ocupat acum de Moscheea Sultanului Ahmet (Moscheea Albastră), Constantin a construit palatul imperial. Hipodromul a fost mărit la o capacitate de 50.000 de locuri. Constantin a început și construcția a două mari biserici, Hagia Sophia (Sfânta Înțelepciune) și Hagia Eirene (Sfânta Pace). La 11 mai 330 are loc inaugurarea oficială a Constantinopolului ca noua capitală a Imperiului Roman. Festivitățile au durat 40 de zile și s-au desfășurat pe hipodrom.

Despre mama lui Constantin, împărăteasa Elena, se spune că şi-a eliberat sclavii şi i-a ajutat pe creştinii persecutaţi. Aceasta a zidit Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret şi multe alte sfinte lăcaşuri. Un templu al Afroditei fusese înălţat de către Împăratul Adrian pe dealul Golgotei, pentru a masca locul pătimirilor lui Hristos, dar Sfânta Elena a ordonat distrugerea statuii şi a îndepărtat pământul care acoperea mormântul Domnului Iisus şi cele trei cruci, una dintre ele fiind a lui Iisus şi celelalte două aparţinând tâlharilor care au fost răstigniţi cu El. Pentru a afla care este crucea pe care Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, acestea au fost atinse de trupul unei persoane care murise de curând. Iar în momentul atingerii de una dintre cruci, omul a înviat,

Ajunul Crăciunului este o zi specială, plină de tradiții și semnificație profundă. Indiferent de modul în care sărbătorim, este un moment de a petrece timpul cu familia și cei dragi, de a reflecta asupra semnificației sărbătorii, de a aduce lumina și căldura în casele noastre.

Românii țin cont și de unele superstiții în această zi, pentru ca totul să le meargă așa cum trebuie în anul care urmează.

Ajunul Crăciunului, zi de colindat Naşterea Domnului este anunţată în lume de creştini prin colinde, primii care pornesc cu colindatul, în dimineaţa de Ajun, sunt copiii şi tinerii. Aceştia sunt primiţi de gazde cu mere, nuci, covrigi şi cu acele turte numite „Scutecelele lui Hristos”. Pentru că, până după Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun este încă post, colindătorii trebuie şi ei primiţi cu daruri de post. „Mos Ajun“,Sculați, gazde, nu dormiți”, „Deschide ușa creștine”, „Colindisul“ sau „Buna dimineata la Mos Ajun“ , sunt cele mai des intâlnite colinde in Ajunul Craciunlui.

În seara de Ajun, stăpânii caselor au datoria să adune de prin sat toate lucrurile împrumutate pentru că locul lor este acasă.

De asemenea, fetele nemăritate roagă mamele să-l determine pe preot să zăbovească un timp pe laiță (bancă făcute din scânduri) și să mănânce câte ceva, ca astfel pețitorii lor să nu întârzie. Femeia care se ocupă de colacii pentru Crăciun se duce în grădină sau în livadă și cu mâinile pline de aluat spune: ”măr, astfel rodnic să fii cum stă aluatul pe mâinile mele”. Alte gospodine, după ce dau pâinea în cuptor, spun: ”cum e cuptorul, lopata plină de pâine, așa să fie copacii, pomii plini de poame”.

Tot în ziua de Ajun, cei care voiau să afle cum vor sta cu sănătatea în anul care urmează tăiau pe jumătate un măr. Dacă fructul avea viermi la interior, credința era că omul va fi urmărit de boală. Un măr putred însă anunța moartea.

Gospodinele știu că toata casa trebuie curățată lună înainte de Ajun, când nu mai au voie să dea cu mătura, pentru că o veche superstiție spune că așa se alungă norocul din casă. Iar creștinii nu au voie să bea rachiu în Ajunul Crăciunului.

O altă tradiție specifică Munteniei, Olteniei și Banatului este ca gospodinele să prepare un aluat folosit pentru a alunga deochiul animalelor din gospodărie. Astfel, animalele vor fi sănătoase tot anul și vor da mai mult lapte.
O altă superstiție care vizează norocul spune că, dacă nu ai împodobit casa cu crenguțe de văsc, vei avea ghinion tot anul.

In ajunul Craciunului, trebuie sa oferi un cadou cuiva, orice cadou e binevenit, oricât de mic, dacă vrei sa ai noroc in anul care vine!

În noaptea de 24 spre 25 de decembrie, copiii din întreaga lume îl aşteaptă pe Moş Crăciun.

Moșii de vară, cunoscuti si ca Sambata Mortilor sau Mosii de Rusalii, se prăznuiesc sâmbătă, pe 22 iunie.

Moșii de vara au o semnificatie profunda in cultura romaneasca, fiind un moment de reflectie si respect pentru cei trecuti in nefiinta. Aceasta sarbatoare evidentiaza legatura spirituala dintre cei vii si cei morti si accentueaza importanta rugaciunilor si pomenirilor pentru odihna sufletelor celor decedati. Prin traditii, obiceiuri si superstitii, comunitatile isi pastreaza vie memoria stramosilor si isi reafirma credinta in continuitatea vietii.

O altă tradiţie creştină în amintirea celor adormiți spune că rudele acestora merg la cimitir pentru a le așeza răposaților pe morminte flori și lumânări aprinse. Se mai spune că, în ziua de Moşii de vară, cei adormiţi îşi văd rudele lângă morminte ca printr-o pânză.

În unele zone ale ţării, la sate, se organizează hore, iar la oraș, bâlciuri și baluri. Tradiţia mai spune că, de Moșii de vară, este bine ca fiecare persoană să fie împăcată cu toată lumea şi să meargă la biserică cu inima curată. De Sâmbăta Morţilor, credincioşii care merg la biserică trebuie să se îmbrace în alb, iar femeile să aibă capul acoperit, mai spune o tradiție legată de vestimentație.

În această zi nu este bine să mergi la fântână și nici să treci printr-o răscruce de drumuri izolată. Potrivit tradiției, duhurile necurate poposesc în aceste locuri şi cei care nu ţin cont de acest lucru vor avea ghinion tot anul.  Nu în ultimul rând, tradiția mai spune că nu este bine să faci vizite, decât dacă împarţi pentru sufletul celor adormiţi neamului.

Femeile nu dau cu mătura prin gospodărie, pentru a nu ridica praful în ochii celor adormiţi. Totodată, nu spală şi nu aruncă gunoiul din casă, ca să nu ajungă în mâncarea răposaţilor.