Pe 6 iunie, biserica îi prăznuiește pe Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou. Este sărbătoare cu cruce neagră.

Sfântul Ilarion cel Nou s-a născut în proximitatea anului 773, din părinți credincioși. Apucând calea credinței de mic, Sfântul Ilarion s-a călugărit când a împlinit vârsta de 20 de ani, la Mănăstirea Xirochipiu, din Constantinopol, după care a ajuns stareț la Mănăstirea Dalmat.

Părinții săi l-au învăţat de mic Sfânta Scriptură, iar la douăzeci de ani, Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou a plecat de acasă, lăsându-și în urmă familia, casa și bogăția. S-a dus la mănăstirea lui Isihie, care era aproape de Bizanţ. După aceea a venit în mănăstirea Dalmatului şi a devenit ucenic al Sfântului Grigorie Decapolitul, conform volumului „Vieţile Sfinţilor”, citat de Agerpres

A fost apoi egumen al mănăstirii, păstorind obştea vreme de opt ani.

Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou a suferit multe chinuri, fiind trimis în exil, în timpul împăratului iconoclast Leon Armeanul (813-820), pentru a renunţa la dreapta credinţă şi la cinstirea sfintelor icoane.

În vremea împărătesei Teodora, soţia împăratului Teofil (829-842), când a fost restabilit cultul icoanelor, Sfântul Ilarion a fost eliberat şi s-a reîntors la Mănăstirea Dalmaţilor, unde a mai trăit trei ani până la moartea sa.