Luni, 11 iunie, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeei. Cu acest prilej, biserica „Sfântul Nectarie” din Constanța așezământ de cult ocrotit și de către Sf. Luca al Crimeei, organizează mai multe evenimente.

Parohia a pregătit și 2300 de pachete destinate persoanelor înscrise la cantina socială a parohiei, copiilor de la Centrul de plasament „Antonio”, vârstnicilor de la Centrul de îngrijire și asistență din Poarta Albă, dar și participanților la festivitățile dedicate hramului.

Din anul 2014, la biserica „Sfântul Nectarie” din Constanța credincioșii pot cinsti moaștele Sfântului Ierarh Luca al Crimeei.

Sfântului Ierarh Luca al Crimeei s-a născut în 27 aprilie 1877, în orășelul Kerci din Crimeea, primind la botez numele Valentin. Pasionat de pictură și sculptură, după absolvirea facultății de Medicină, el a ajuns medic la un spital de recuperare a răniților din orașul Cita, Siberia Orientală, apoi reputat chirurg și profesor universitar la Catedra de chirurgie a Universității din Turkestan. După moartea soției, în februarie 1922 a fost hirotonit preot. Ca medic, mergea la spital îmbrăcat în reverendă, iar intervențiile chirurgicale nu le începea fără rugăciune. Apoi, părintele medic Valentin a intrat în monahism, primind, la călugărie, numele Luca, în cinstea Sfântului Evanghelist Luca.  În data de 31 mai 1923 a fost hirotonit Episcop-vicar de Barnaul. La scurt timp după hirotonie a fost arestat de către bolșevici, bătut și exilat la Cercul Polar de Nord, în regiuneile Arhangelsk și Siberia. În tot acest timp a fost torturat, dar a făcut misiune și i-a vindecat pe bolnavi. S-a mutat la Domnul în data de 11 iunie 1961. A fost canonizat în Biserica din Ucraina în anul 1995.

Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei, este considerat tămăduitor de boli și ajutător în necazuri.

Așadar, în fiecare zi, după încheierea activității bisericești, preoții vor centraliza donațiile făcute și le vor depune în locuri sigure (conturi în bănci, seifuri etc.).

Biserica Ortodoxă Română îl cinsteşte, pe data de 5 august, pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, Hozevitul. S-a născut în anul 1913, în satul Crăiniceni din judeţul Botoşani şi a primit din botez numele Ilie. La vârsta de 19 ani a plecat la mânăstirea Neamţ, unde timp de 4 ani a fost bibliotecar şi îngrijitor la bolniţă. În anul 1936 a fost tuns în monahism cu numele Ioan, după care a plecat în Ţara Sfântă, unde s-a nevoit timp de 10 ani la mânăstirea Sfântul Sava de lângă Bethleem. În anul 1947 a fost hirotonit diacon, apoi preot, după care a fost numit egumen al schitului românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” de pe valea Iordanului. Aici, timp de 5 ani a tradus scrieri ale Sfinţilor Părinţi şi a compus un volum de versuri duhovniceşti. În 1952 s-a mutat la mânăstirea Sfântului Gheorghe Hozevitul din pustia Hozevei, iar după un an s-a retras ca pustnic în peştera Sfintei Ana, din apropierea mânăstirii, și a petrecut timp de 7 ani în aspre nevoinţe şi rugăciuni neîncetate. În data de 5 august 1960 s-a mutat către Domnul, şi a fost înmormântat în peşteră.

După 20 de ani, în anul 1980, trupul sfântului a fost aflat neputrezit şi plin de bună mireasmă, motiv pentru care a fost depus la mânăstirea Sfântului Gheorghe Hozevitul. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe Sfântul Ioan în luna iunie a anului 1992 şi este cinstit de credincioşii din România, Grecia, Cipru şi Ţara Sfântă.

Arhiepiscopul Lucian Florea, unul din biografii sfântului, nota: „Mulţi pelerini români sau de alt neam, poposind la schitul de la Iordan, se spovedeau la iscusitul duhovnic şi primeau Sfânta Împărtăşanie din sfințitele sale mâini. Din sufletul său, ca dintr-un izvor curat şi îmbelşugat, curgeau cuvinte de mângâiere şi întărire duhovnicească. Ostenea zi şi noapte, împlinindu-şi cu neasemănată osârdie chemarea în slujba lui Hristos. Săvârşea cu multă evlavie slujbe, stătea de vorbă cu fraţii călugări sau cu credincioşii care treceau pe acolo, lucra în grădiniţă, alteori scria; noaptea se retrăgea în tufişurile de pe malurile Iordanului, rugându-se până către ziua. Uneori mergea timp de mai multe zile în deşertul Iordanului, petrecând singur în post desăvârşit, în rugăciuni şi metanii”.