Într-un loc din Balcani se războiesc, concret, cu gloanţe şi sânge, două tabere care fraternizează în fiecare seară, în faţa televizorului, îşi vând arme şi muniţie una alteia şi ar face orice pentru mediatizarea conflictului lor. Este o lume urâtă şi nebună, a cărei interfaţă cu publicul o reprezintă jurnalistul, interpretat de Iulian Enache. Obiectivul său devine, pe parcurs, câştigarea coroanei de rege al audienţei, a primului loc în jurnalele de ştiri, Dramaturgul Matei Vişniec, totodată jurnalist la Radio France International, cunoaşte din interior provocările actuale ale acestei meserii, felul în care jurnalismul senzaţionalist a ajuns să reprezinte esenţa mizeriei umane, aşa cum şobolanul este imaginea absolută a murdăriei. Alianţa cu şobolănimea, reprezentată pe scenă de Maria Lupu, într-un costum respingător, este fatală pentru umanitate.

În prezent, actorii repetă în limba franceză această piesă, pregătind reprezentanţiile pentru Festivalul de la Avignon, din iulie 2017.

Din distributie fac parte: Iulian Enache, Remus Archip, Maria Lupu, Marian Adochiţei, Mihai Sorin Vasilescu, Andrei Cantaragiu, Adrian Dumitrescu, Mirela Pană, Georgiana Mazilescu, Ana Maria Ştefan.

„Poate cea mai ancorată în realitate dintre piesele scrise de Matei Vișniec având în același timp și un pilon în fantastic. Ne aflăm într-un spațiu care a declanșat un război fratricid de care presa nu se interesează! Dorința de a fi mereu în actualitate se lovește de interesul presei, din ce în ce mai acut în ultimul timp, de a „lovi” sensibilitatea telespectatorului cu elementul cel mai tăios mai spectaculos posibil. Fuga după audiență, după banii din publicitate duc, inevitabil, la conflicte de interes financiar, la crearea de informație la comandă, de false piste, iluzorii aspecte sunt exacerbate cu scopul obținerii senzaționalului. Și peste tot acest amalgam apare un fenomen, ce ține mai degrabă de fabulos, care deturnează complet atenția presei… coabitarea omului cu șobolanul! Amestecul de real și fantastic, atât de drag autorului, își găsește în acest text, ultimul scris de Vișniec, expresia cea mai puternică. Nu întâmplător autorul mărturisește că este piesa de care se simte cel mai atașat și că subiectul îl macină de mult timp,”a declarat regizorul Radu Dinulescu.

„Poate cea mai ancorată în realitate dintre piesele scrise de Matei Vișniec având în același timp și un pilon în fantastic. Ne aflăm într-un spațiu care a declanșat un război fratricid de care presa nu se interesează! Dorința de a fi mereu în actualitate se lovește de interesul presei, din ce în ce mai acut în ultimul timp, de a „lovi” sensibilitatea telespectatorului cu elementul cel mai tăios mai spectaculos posibil. Fuga după audiență, după banii din publicitate duc, inevitabil, la conflicte de interes financiar, la crearea de informație la comandă, de false piste, iluzorii aspecte sunt exacerbate cu scopul obținerii senzaționalului. Și peste tot acest amalgam apare un fenomen, ce ține mai degrabă de fabulos, care deturnează complet atenția presei… coabitarea omului cu șobolanul! Amestecul de real și fantastic, atât de drag autorului, își găsește în acest text, ultimul scris de Vișniec, expresia cea mai puternică. Nu întâmplător autorul mărturisește că este piesa de care se simte cel mai atașat și că subiectul îl macină de mult timp,” a declarat regizoril Radu Dinulescu.