Crucile de la mănăstirea Dervent

Istoria Sfintelor Cruci de la Dervent poate fi reconstituită în parte cu ajutorul povestirilor din popor, transmise din generaţie în generaţie. Astfel, tradiția vorbește despre patru creștini care au fost condamnați la moarte de către conducătorul cetății Dervent. Aceștia au fost duși în arenă și supuși unor torturi greu de imaginat. Pe locurile unde au fost martirizați au fost găsite patru pietre crescute în formă de cruce. Nu se știe momentul martirajului. Până în secolul al XIV-lea nu se mai păstrează informații despre Sfintele cruci de la Dervent. Adem Paşa, pe moşia căruia se aflau Sfintele Cruci, a amenajat mai multe adăposturi pentru bolnavii creștini și musulmani care-și găseau tămăduire aici.

În perioada stăpânirii otomane Ahmet Bey (șeful unei raiale turcești de pe malul Dunării), aflând că aceste cruci aduc binecuvântare, a cumpărat moșia. Aceasta a fost ferită de foamete și de ciumă, iar mulți creștini veneau aici la muncă, doar ca să se atingă de Sfintele Cruci. În preajma războiului pentru independenţa României, s-a călcat tradiţia ocrotirii crucilor. Unul din descendenţi lui Ahmet a mers la câmp la vremea secerişului şi a observat că aceste Sfinte Cruci sunt foarte cinstite de către slujitori. El a lovit cu sabia în Crucea cea mare şi i-a rupt braţele, iar pe două din cele trei mici le-a scos din pământ.

După Războiul de Independență, un cioban surdo-mut din Coslugea și-a găsit vindecare la crucile de leac de la Dervent. Pe când își înapoia oile din marginea islazului l-a cuprins moleșeala, s-a întins și și-a așezat capul pe brațele curcii tăiate. Aici a dormit până după-amiază. Când s-a trezit a auzit tunetele și picăturile de ploaie. După ce și-a strâns turma care se împrăștiase a realizat minunea. Vestea minunii s-a răspândit și mulți oameni și-au găsit alinare la Crucile de leac de la Dervent, așa cum au fost numite.

Sursa: http://www.arhiepiscopiatomisului.ro

Astfel, de la ora 9.00, la Mănăstirea Peștera Sf. Ap. Andrei (localitatea Ion Corvin), IPS Teodosie, împreună cu un sobor de episcopi, va oficia Sf. Liturghie. La invitația ierarhului tomitan au răspuns 12 ierarhi din cinci țări.

Începând cu ora 17.00, pe scena Casei de cultură din Constanța va avea loc concertul tradițional de colinde. Vor participa corala „Armonia”, grupul bizantin „Sfântul Vasile cel Mare”, corala „Teodoxa”, corala „Mihail Vulpescu” a protoieriei Călărași, corul de copii „Bell canto” al școlii gimnaziale nr. 39 (Constanța), corul de copii al centrului cultural „Theodor Burada” (Constanța), corul școlii generale nr. 1, Eforie Nord. Intrarea este liberă.

Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida, localitate aflată pe malul lacului Ghenizaret din Galileea, şi este fratele Sfântului Apostol Petru. Petru și Andrei au renunțat la îndeletnicirea de pescari, i-au urmat lui Hristos și, după Învierea Domnului, au devenit „pescari de oameni”. Sfântul Apostol Andrei a propovăduit Evanghelia în ţinuturile Bitiniei, Traciei, Macedoniei şi Sciţiei Minor, adică Dobrogea de astăzi, în cetăţile Tomis, Callatis şi Histria. De aceea este cunoscut drept „apostolul românilor”.

La aproximativ 80 de kilometri de Constanța, în apropierea localității Ion Corvin, se află peștera în care s-a adăpostit Sfântul Apostol Andrei. Aici, la Betleemul neamului românesc, vin în fiecare an mii de credincioși spre a-l cinsti pe Sfântul Apostol Andrei.

Conform istoricilor bisericești, Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat în cetatea Patras, din Grecia de astăzi, prin răstignire, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, numită „crucea Sfântului Andrei”.

Slujba de sfinţire va fi oficiată luni, 8 septembrie, începând cu ora 8.00 de către IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, împreună cu Înaltpreasfinţitul Serafim, Mitropolit de Pireu (Grecia), alături de un sobor de preoţi şi diaconi şi a numeroşi credincioşi.

Nașterea Maicii Domnului, sărbătorită pe 8 septembrie, este prima mare sărbătoare a anului bisericesc, început la 1 septembrie. Părinții săi, Ioachim și Ana, erau din neamul lui David și locuiau în cetatea Nazaret din Galileea.

Pentru că nu aveau copii, Ioachim și Ana erau defăimați de comunitate, fiind considerați blestemați. Cu nădejde în Dumnezeu, Ioachim s-a retras în munte, în post și rugăciune, iar Ana a rămas acasă, rugându-se lui Dumnezeu. Arhanghelul Gavriil s-a arătat fiecăruia în parte și le-a vestit că ruga le-a fost ascultată și vor fi binecuvântați, iar prunca va fi „vas ales” al lui Dumnezeu. Prunca a primit, a opta zi de la naștere, numele de Maria, care înseamnă doamnă, împărăteasă, ea devenind Maica Domnului.

Credincioşii vor putea participa la procesiunea întâmpinării icoanei Maicii Domnului „Tricherousa” (cu trei mâini) care va fi adusă din Sf. Munte Athos și va rămâne definitiv la mănăstirea Lipnița. Icoana este o reproducere a originalului Panaghia Tricherousa, cunoscută drept „Icoana Maicii Domnului cu trei mâini”. Potrivit tradiției, icoana a aparținut Sfântului Ioan Damaschin. După ce în lupta cu iconoclaștii sfântul a luat apărarea icoanelor, ereticii i-au tăiat mâna dreaptă. Căzând înaintea icoanei, Sfântul Ioan s-a rugat Maicii Domnului, iar Fecioara Maria l-a vindecat. Drept recunoștință și în amintire acestei minuni, Sf. Ioan Damaschin a adăugat la icoana Maicii Domnului o mână din argint, în partea de jos a icoanei.

Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul – Lipnița a luat fiinţă în noiembrie 2004, fiind situată pe drumul național Constanța – Ostrov (DN3), între mănăstirile „Sfântul Apostol Andrei” și Dervent. Noua mănăstire a pornit de la un simplu grajd, donat de Danciu Stelian, în care a fost amenajat un paraclis și un corp de chilii. În octombrie 2005 a început construirea casei monahale pe pământul donat de Primăria comunei Lipniţa, iar în ziua de 29 august 2006 a fost pusă piatra de temelie a bisericii cu hramurile Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august) şi Sfântul Mucenic Dasie (20 noiembrie). Tot atunci au fost sfinţite două clopote donate mănăstirii de către Elena Simuloiu.

Pe data de 6 iulie 2006, I.P.S. Ilarion, Mitropolit de Silistra (Bulgaria), a dăruit așezământului monahal dobrogean o părticică din moaştele Sfântului Mucenic Dasie. Sfântul Mucenic Dasie este un martir dobrogean trăitor în secolele III-IV, care a primit cununa muceniciei în ziua de 20 noiembrie 304.

În ziua de 29 august 2009 a fost sfinţit paraclisul de la demisolul bisericii, închinat „Sfântului Mucenic Dasie”. Paraclisul este placat cu piatră şi împodobit cu pictură bizantină, reprezentând sfinţi dobrogeni şi scene din viaţa Sfântului Mucenic Dasie. Pictura a fost realizată în tehnica alsecco acrilico de către pictorul Adrian Botea.

Biserica mănăstirii a fost construită între anii 2006 şi 2014, după planurile arhitectului Ion Bârlădeanu şi ale inginerului Gheorghe Oprea şi a fost pictată în tehnica frescă de către pictorii Adrian Botea, Elena Chertif și Florin Iacob. Arhitectura bisericii este o îmbinare între stilul bizantin şi stilul tradiţional dobrogean, fiind construită sub formă de cruce şi acoperită cu olane.

În cadrul așezământului funcționează un atelier de croitorie și broderie bisericească în care maicile confecționează veşminte preoţeşti și pentru biserici.