Centrul Cultural Județean Constanța „Teodor T. Burada”, Consiliul Județean Constanța, cu sprijinul Primăriei Municipiului Constanța, au deschis vineri, 21 august, Festivalul Național de Muzică Ușoară „Mamaia” 2026.

Sub conducerea dirijorului Andrei Tudor și cu Orchestra Festivalului Mamaia 2026, prima seară, prezentată de Vlad Miriță și Anca Țurcașiu, a pornit de la miza care a definit festivalul de-a lungul generațiilor: descoperirea de voci și cântece noi.

Și poate că nimic nu explică mai bine rostul acestei competiții decât ce s-a întâmplat după ea: artiști care au fost cândva „cei noi” s-au întors la Mamaia cu melodii care între timp au devenit parte din memoria muzicii românești.

Cinci voci noi și cinci cântece noi

Oana Larisa Giurgiuman a deschis competiția de Interpretare cu „Tu n-ai avut curaj”, piesa lui Șerban Georgescu pe versurile Roxanei Popescu, consacrată de Mădălina Manole.

Alegerea are propria ei legătură cu festivalul: Mădălina Manole a prezentat cântecul la secțiunea Șlagăre a Festivalului Mamaia în 2001, iar opt ani mai târziu, în 2009, Cristina Vasiu obținea Premiul II la Interpretare cu aceeași piesă. În 2026, „Tu n-ai avut curaj” a deschis din nou concursul de la Mamaia, de această dată prin vocea Oanei Larisa Giurgiuman.

Au urmat Laura Ion, cu „Te-am așteptat”, Delia Racu, cu „Oameni”, Daria Elisa Carțiș, cu „Mai rămâi și nu pleca”, și Ana Maria Moldovan, cu „România”.

Iar aici, trecutul și prezentul au început deja să se amestece.

„Oameni”, piesa compusă de Marius Țeicu pe versurile lui Ovidiu Dumitru pentru Aurelian Andreescu, are una dintre cele mai frumoase ironii din istoria Festivalului Mamaia. Marius Țeicu a scris-o pentru ediția din 1973, dar cântecul nu a trecut selecția pentru concurs. A devenit apoi unul dintre cele mai cunoscute cântece ale lui Aurelian Andreescu, a fost interpretat de artiști din țară și din străinătate și continuă să fie cântat după mai bine de jumătate de secol.

Uneori, istoria muzicii are propriul juriu.

Vineri seară, „Oameni” s-a întors la Mamaia prin vocea Deliei Racu din 2026.

Creația: Cinci piese fără trecut, doar cu viitor

Apoi a venit secțiunea Creație, cu cinci prime audiții: „Știu eu ce fac”, muzică și versuri Sergiu Rudichi, interpretată de Giulia Dancă; „Ne mințim la nesfârșit”, muzică și versuri Florin Ciobanu; „Ești mai mult”, de Paula Seling și Alexandru Gorgos, pe versurile Paulei Seling, interpretată de Olga Gorcinski; „Și dacă nu mă iubești”, de Liviu Negru și Moni-K, interpretată de Romeo Zaharia; și „Ca ea”, muzică și versuri Bianca Mihai.

Despre aceste cinci cântece nu există încă trivia de arhivă, premii câștigate acum 30 de ani sau povești despre felul în care au devenit șlagăre.

Pentru că istoria lor a început vineri seară.

Și tocmai aici se întâlnesc cele două jumătăți ale Festivalului Mamaia: în aceeași seară în care sunt ascultate pentru prima dată cântece noi, scena readuce în fața publicului melodii care au trecut prin exact aceeași probă a timpului.

Nostalgia: când foștii concurenți se întorc ca artiști consacrați

După concurs, prima seară a intrat în secțiunea „Nostalgia”.

Iar numele nu putea fi mai potrivit.

Ovidiu Komornyik: 36 de ani de la debutul la Mamaia și cântece noi în 2026

Ovidiu Komornyik și-a făcut debutul live pe scena Festivalului Mamaia în 1990, după o selecție prin care trecuseră peste 500 de concurenți. El însuși își amintește că, dintre cei zece rămași în concurs, mulți aveau să devină ulterior artiști cunoscuți.

În 2026, Komornyik s-a întors nu doar cu trecutul, ci și cu prezentul său: „Poveste fără sfârșit”, „Maria, Maria” și „Ți-am adus trandafiri”, toate compuse și scrise de el.

Există aici încă o mică buclă frumoasă: „Poveste fără sfârșit” și „Ți-am adus trandafiri” sunt lansări recente ale artistului, ultima fiind publicată în 2026. Cu alte cuvinte, un artist lansat la Mamaia în urmă cu 36 de ani nu s-a întors doar pentru a-și cânta nostalgia, ci cu muzică nouă.

Carmen Rădulescu: de la concurenta din 1983 la primul Premiu Nostalgia

Carmen Rădulescu avea 19 ani când obținea Premiul II la Interpretare la Mamaia 1983, ediția în care secțiunea Interpretare fusese reintrodusă în festival.

Patruzeci și trei de ani mai târziu, artista s-a întors cu „Muzica te cheamă” și „Vise uitate”, ambele compuse de Șerban Georgescu pe versurile lui Dan Verona.

„Muzica te cheamă” are ea însăși palmares: în 1985 îi aducea artistei Premiul Tinereții la concursul „Melodii ’85”, după ce obținuse și o mențiune la concursul de muzică de dans de la Costinești.

În 2026, Carmen Rădulescu a primit la Mamaia primul Premiu Nostalgia al festivalului. O distincție acordată nu doar unei cariere, ci uneia dintre vocile pe care scena Mamaia le-a văzut crescând.

Natalia Barbu: chiar „Între ieri și azi”

Recitalul Nataliei Barbu a oferit poate titlul neoficial perfect al întregii seri.

Artista a cântat „Între ieri și azi”, de Nicolae Caragea și Mirela Fugaru, și „Flori de liliac”, de Anatol Dumitraș și Ianoș Țurcanu.

Prima piesă dă titlul albumului său de debut. A doua vine din repertoriul mamei sale, Ana Barbu.

Așadar, într-un singur recital s-au întâlnit propriul început artistic al Nataliei și moștenirea muzicală primită de la mama sa.

Iar Natalia Barbu are ea însăși istorie la Mamaia: în 1998, o tânără interpretă venită din Republica Moldova se impunea în concursul de Interpretare, într-o ediție în care printre concurenți se afla și Mihai Trăistariu.

În 2026, s-a întors pe aceeași scenă cu un repertoriu care a legat, la propriu, generațiile.

Alexandru Anghel și două cântece ale lui George Nicolescu

Alexandru Anghel a ales pentru prima seară două cântece care mută nostalgia din zona biografiei personale în patrimoniul muzicii românești: „Ordinea de zi”, compusă de George Nicolescu pe versurile lui Adrian Păunescu, și „Eternitate”, compusă de George Grigoriu pe versurile lui Angel Grigoriu.

„Ordinea de zi” vine din universul Cenaclului Flacăra și are o poveste neobișnuită. George Nicolescu povestea că lucra la un cântec și îi ceruse lui Adrian Păunescu părerea despre text. Poetul a preferat să-i scrie alte versuri, iar cântecul rezultat a devenit unul dintre titlurile definitorii ale repertoriului lui Nicolescu.

Documente de epocă îl consemnează deja în repertoriul Cenaclului Flacăra la începutul anilor ’80.

„Eternitate”, în schimb, îl leagă pe George Nicolescu de unul dintre marii compozitori ai muzicii ușoare românești, George Grigoriu. Marina Florea îl numea, alături de alți artiști, parte din „școala Grigoriu” și identifica „Eternitate” drept una dintre piesele emblematice ale lui George Nicolescu.

Prin Alexandru Anghel, două cântece dintr-un alt timp au primit vineri seară o voce nouă.

Oana Sârbu: de la Premiul Tinereții la cântecele care nu îmbătrânesc

În 1986, la 18 ani, Oana Sârbu câștiga Premiul Tinereții la Festivalul Mamaia. Era una dintre concurentele unei ediții extraordinare care i-a adus în aceeași competiție pe Loredana, Monica Anghel, Anca Țurcașiu, Ileana Șipoteanu și alte nume care aveau să definească muzica românească a deceniilor următoare.

Patruzeci de ani mai târziu, Oana Sârbu a revenit cu „Dacă te-am mințit cândva”, de Virgil Popescu, și „Să nu uităm să iubim trandafirii”, de Florin Bogardo și Ovidiu Dumitru.

A doua piesă este una dintre acele melodii care explică singure ideea de patrimoniu muzical: un cântec vechi de peste jumătate de secol, care continuă să fie reinterpretat și redescoperit de generații succesive.

Nicola și cântecul care s-a întors acasă după 24 de ani

Dacă prima seară a avut nevoie de o imagine pentru ideea de „cerc închis”, Nicola a oferit-o.

În 2002, „Lângă mine”, compusă de Mihai Alexandru pe versurile Nicolei, intra în competiția de Creație de la Mamaia și obținea Premiul II și Premiul Presei. Mai mult, piesa ajunsese în finală numai după o situație neobișnuită: două balotaje la preselecție au făcut ca organizatorii să mărească numărul creațiilor finaliste de la zece la douăsprezece.

Cântecul avea să devină apoi atât de important în cariera artistei încât a dat numele următorului său album și a fost ulterior desemnat „Piesa anului” la Gala Premiilor Radio.

Vineri seară, „Lângă mine” s-a întors la Mamaia după 24 de ani.

Nicola a continuat cu „Dincolo de noapte”, piesă din perioada care a urmat succesului Eurovision 2003 și care păstrează aceeași formulă creativă Mihai Alexandru – Nicola.

Andreea Bălan: 25 de ani într-un recital

Recitalul Andreei Bălan a făcut poate cea mai mare călătorie temporală a serii într-un singur set.

A început cu „Soare după nori”, piesă lansată în 2021, care dă titlul albumului construit în jurul ideilor de vindecare, acceptare și reconstrucție personală.

A continuat cu „Îți mai aduci aminte”, piesă construită în jurul unui sample din hitul Krypton cu același titlu. Iar legătura cu Mamaia apare din nou: piesa originală Krypton a câștigat Premiul Presei la Festivalul Mamaia 2001.

Apoi timpul a mers înapoi până în 2000, cu „Prima iubire” și „Lasă-mă papa la mare”, cele două single-uri ale albumului „Prima iubire” al trupei André.

Iar aici cercul devine aproape perfect.

Cu numai un an înainte, în 1999, André câștiga la Festivalul Mamaia cu „Liberă la mare”, una dintre piesele-emblemă ale exploziei pop românești de la sfârșitul anilor ’90. „Lasă-mă papa la mare” avea să devină la rândul ei unul dintre marile hituri ale trupei.

În 2026, Andreea Bălan a adus astfel pe aceeași scenă artista de astăzi și adolescenta care făcea istorie pop la Mamaia acum mai bine de un sfert de secol.

Monica Anghel: un cântec plecat de la Mamaia și premiat în lume

Ultimul mare arc al secțiunii „Nostalgia” i-a aparținut Monicăi Anghel, una dintre artistele cu cel mai bogat palmares din istoria Festivalului Mamaia.

Recitalul ei a traversat mai multe epoci: „Cred în Dumnezeu”, compusă de Horia Moculescu, „Imun la te iubesc”, o piesă nouă lansată în 2025, duetul „Mama” cu Alexandru Anghel, apoi „Spune-mi” și un colaj de piese românești.

„Imun la te iubesc”, scrisă de Lazăr Cercel și Marius Stamatin – Mark Stam, arată din nou că „Nostalgia” este o colecție cu muzică diversă: Monica Anghel a pus un cântec lansat anul trecut lângă unul dintre cele mai premiate cântece ale carierei sale.

Iar acea este „Spune-mi”.

În 1995, Monica Anghel îl lansa chiar la Festivalul Mamaia. Piesa lui Cornel Fugaru, pe versurile Mirelei Fugaru, câștiga Premiul I la Creație.

Apoi a plecat în lume.

A câștigat Marele Premiu la Cerbul de Aur, a fost premiată în competiții internaționale și a ajuns la performanța de a strânge 11 premii la 11 festivaluri internaționale.

Treizeci și unu de ani mai târziu, „Spune-mi” s-a auzit din nou pe scena de la care plecase.

Poate că nicio altă piesă din program nu spune mai simplu ce poate face Festivalul Mamaia pentru un cântec.

„Dorul”: momentul care aproape că nu s-a întâmplat

Unul dintre cele mai puternice momente ale primei seri nu a aparținut însă unui singur artist.

Pentru „Dorul”, pe scenă au urcat împreună Alexandru Anghel, Monica Anghel, Carmen Rădulescu, Anca Țurcașiu, Natalia Barbu, Nicola, Oana Sârbu și Vlad Miriță, într-un moment „all stars” care a adunat într-o singură piesă vocile mai multor generații.

Și momentul a fost foarte aproape să nu existe în această formă.

Ideea fusese propusă cu numai trei zile înaintea spectacolului și, prin complexitatea ei, fusese primită inițial cu rezerve inclusiv de orchestră. Alexandru Anghel avea să recunoască pe scenă că, atunci când a auzit propunerea, „mi s-a părut o nebunie”.

Nebunia a funcționat.

„Dorul” a fost momentul în care granița dintre scenă și public aproape că a dispărut. Publicul a cântat cu artiștii, cu mâinile ridicate, iar energia s-a propagat dincolo de ceea ce se vedea în transmisie: în culise, oameni din producție cântau și ei cu mâinile în aer, în dreapta scenei se formase spontan propria mică petrecere, iar în carul de transmisie TVR momentul se trăia cu aceeași intensitate.

Pentru câteva minute, Festivalul Mamaia n-a mai fost nici concurs, nici recital, nici exercițiu de nostalgie. A fost un cântec pe care îl știau și îl cântau toți, de pe scenă până în ultimul colț din spatele ei.

Voltaj: de la „3D” la „De la capăt”, peste două decenii de hituri în finalul primei seri

Finalul primei seri a aparținut Voltaj, iar odată cu ei „Nostalgia” a ajuns în anii în care pop-rockul românesc începea să schimbe radical și scena, și radioul.

Relația trupei cu Festivalul Mamaia are propria filă importantă. În 2001, „3D” câștiga la Mamaia secțiunea Șlagăre, categoria Pop-Rock, într-o perioadă în care formula Voltaj cu Călin Goia la voce devenea unul dintre fenomenele muzicale ale începutului de mileniu. Albumul „3D”, lansat în același an, avea să aducă și „20 de ani”, una dintre piesele care au rămas definitorii pentru trupă.

Au urmat mai bine de două decenii în care Voltaj a trecut de la hiturile generației anilor 2000 la cântece cu o miză socială mult mai puternică. În 2005, trupa câștiga Best Romanian Act la MTV Europe Music Awards, una dintre cele mai importante distincții internaționale obținute de un artist român în acea perioadă.

Iar în 2015, „De la capăt” a dus Voltaj pe scena Eurovision de la Viena. Dar povestea piesei începuse cu totul altfel: nu fusese gândită pentru Eurovision, ci ca parte a unei campanii dedicate copiilor rămași acasă în timp ce părinții lor lucrează în străinătate. Iar participarea la Eurovision a devenit o modalitate de a duce mesajul dincolo de România.

Piesa avea să câștige și premiul pentru Cea mai bună piesă Pop-Rock la Premiile Muzicale Radio România 2015, iar Voltaj a primit în același an premiul pentru Cel mai bun artist Pop-Rock.

Recitalul de la Mamaia a închis astfel cercul primei seri cu o trupă care nu aparține unei singure epoci. Voltaj a trecut prin casete și CD-uri și streaming, păstrându-și locul în muzica românească.

Iar revenirea la Mamaia, la 25 de ani după premiul obținut aici cu „3D”, a avut ceva din însăși povestea serii: un nume care a trecut cândva prin competiția festivalului s-a întors pentru a închide seara în care alți artiști intrau pentru prima dată în concurs.

La Mamaia, „consacrat” înseamnă adesea „fost concurent”

Privită în întregime, prima seară a Festivalului Mamaia 2026 a spus o poveste pe care niciun simplu lineup nu ar fi putut-o spune.

Carmen Rădulescu a revenit la 43 de ani de la primul său premiu la Mamaia.

Oana Sârbu, la 40 de ani de la Premiul Tinereții.

Ovidiu Komornyik, la 36 de ani de la debutul său pe această scenă.

Nicola a adus înapoi „Lângă mine”, la 24 de ani după ce piesa fusese premiată aici.

Andreea Bălan a făcut legătura între pop-ul André al anilor 2000 și muzica pe care o scrie și o cântă astăzi.

Monica Anghel a readus „Spune-mi” acolo unde cântecul își începuse drumul înainte de a câștiga premii în întreaga lume.

Alexandru Anghel a dat o voce nouă cântecelor lui George Nicolescu.

Natalia Barbu a legat propria istorie de cea a mamei sale.

Iar între toate aceste povești, cinci tineri interpreți și cinci creații noi au intrat pentru prima dată în competiția Mamaia 2026.

Astăzi nu știm care dintre ele va fi cântecul despre care, peste 20 sau 30 de ani, vom scrie că „s-a întors acasă”.

Și tocmai aceasta este frumusețea concursului.

Artiștii pe care astăzi îi numim consacrați au fost, cândva, concurenții ale căror nume publicul abia începea să le învețe.

Festivalul Național de Muzică Ușoară „Mamaia” continuă în această seară, cu a doua jumătate a competiției de Interpretare și Creație și cu o nouă călătorie prin repertoriul românesc, de această dată sub titlul „De la clasic la modern”.

Biletele sunt disponibile pe iabilet.ro.