Floriile sunt o sărbătoare a credinței și a speranței, un pas spre lumina Paștelui.Una dintre cele mai importante sărbători , marchează intrarea Lui Iisus Hristos în Ierusalim și începutul Săptămânii Patimilor. Ziua este însoțită de tradiții și obiceiuri păstrate de-a lungul timpului, dar și de semnificații religioase profunde. Anul acesta, creştinii ortodocşi celebrează Duminica Floriilor pe 5 aprilie, zi în care este Paştele catolic.

Din cuprins

1 De ce sfințesc ramurile de salcie

2. Tradiții și obiceiuri

3. Sperstiții

4. Sîrbătoriții zilelei de Florii

De cele mai multe ori, termenul Florii este legat de mitologia romană, crezându-se că ar proveni de la Flora, zeița florilor, dar și a rodirii cerealelor, pomilor fructiferi și a plantelor din grădini. În cinstea ei erau organizate serbările de primăvară numite Floralia, care se desfășurau în luna aprilie. Pentru că popoarele păgâne au fost convertite la noua religie, se presupune că Biserica ar fi dat un alt conținut acestei sărbători, un conținut legat de Intrarea Mântuitorului în Ierusalim și de înnoire a lumii prin Jertfa și Învierea Lui din morți.

De ce se sfințesc ramuri de salcie în ziua de Florii

Cea mai cunoscută tradiție a zilei de Florii este aceea a ramurilor de salcie, pe care credincioșii le duc dimineața la biserică, unde vor fi sfințite de către preot. După terminarea slujbei fiecare participant va lua crenguțe de salcie acasă. ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic și măslin cu care a fost întâmpinat Isus Hristos de mulțime, la intrarea în Ierusalim.

O veche legendă ne spune că Maica Domnului, vrând să-și vadă Fiul ce tocmai fusese răstignit, nu a putut să-și continue drumul din cauză că o apă mare i s-a ivit în cale. S-a rugat de toate buruienile s-o treacă apa, însă doar salcia a fost cea care a ajutat-o. Astfel, Maica Domnului a binecuvântat salcia ca oamenii să o ducă la biserică, iar preoții să o slujească.

Tradiții

Oltenia şi Muntenia – ramurile de salcie sunt puse la ferestre sau la porți, pentru a proteja gospodăria de rele; uneori sunt folosite și pentru a „atinge” ușor copiii, pentru sănătate;

Dobrogea – salcia sfințită este pusă la stupi sau în grădini, pentru a aduce rod bogat și protecție

Moldova – credincioșii duc salcia sfințită la morminte, în semn de pomenire a celor decedați;

Transilvania – ramurile sunt păstrate peste an și folosite în momente de cumpănă (furtuni, boli), fiind considerate protectoare;

Banat – există obiceiul ca oamenii să se încingă cu ramuri de salcie peste mijloc, pentru a fi feriți de dureri și boli.

Superstiții în Duminica Floriilor.

Așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paște. De asemenea, dacă până la Florii cântă broaștele, atunci vara va fi frumoasă.

O altă superstiție ne avertizează să nu plantăm pomi în săptămâna dinaintea Floriilor, deoarece aceștia vor face numai flori, nu și fructe.

Se spune, de altfel, că nu e bine să te speli pe cap de Florii, deoarece vei albi și vei încărunți prematur.

Sărbătoriții zilei de Florii

Ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica. Se sărbătoresc astfel cei cu numele de Florin, Florina, derivate ale acestora, cât și cei numiți după denumirea vreunei flori, de exemplu: Violeta, Viorica, Brândușa, Narcisa, Camelia, Laura etc

Din Duminica Floriilor încep în toate bisericile din țară slujbele speciale denumite Denii. Citirile sfinte care au rolul de a aminti momentele din viața Mântuitorului, de la intrarea în Ierusalim și până la Învierea Sa.

De Sfânta Maria Mare, credincioșii ortodocși îmbină tradițiile religioase cu obiceiurile populare transmise din generație în generație. Sărbătoarea este un moment de reculegere, dar și de bucurie spirituală, marcat prin pelerinaje, rugăciuni și acte de dăruire. Mulți oameni țin post până în această zi, pentru a-și curăța sufletul și a primi cu vrednicie binecuvântarea Maicii Domnului.

În dimineața zilei în care este cinstită Adormirea Maicii Domnului se obișnuiește ca femeile să meargă la biserică și să împartă struguri pentru cei trecuți la cele veșnice. În unele zone se dau pentru sufletele celor decedați prune coapte și faguri de miere. Începând cu această zi, ciobanii coboară oile de la munte, bărbații își schimbă pălăria cu căciulă; Se interzice scăldatul în apa râurilor spurcată de cerb și dormitul pe prispă; Schimbările de anotimp au fost interpretare în popor că fiind semne ale tristeții naturii, care regretă plecarea Sfintei Fecioare. Din acest motiv, iarba nu mai crește, iar frunzele încep să se îngălbenească.

În tradiția populară, există păreri împărțite despre momentul potrivit pentru a ura „La mulți ani!” persoanelor care poartă numele Maria, Marian, Marin sau derivatele acestora. Mulți credincioși aleg să transmită urări de Sfânta Maria Mică (8 septembrie), ziua Nașterii Maicii Domnului, considerând-o o sărbătoare a bucuriei și a vieții. Pe de altă parte, Sfânta Maria Mare (15 august), Adormirea Maicii Domnului, este percepută ca o zi de tristețe și reculegere, motiv pentru care unii evită felicitările în această dată.

Părinții Maicii Domnului sunt Sfinții Ioachim și Ana. Lipsiți de copii, dar cu credință în Dumnezeu, L-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiască cinstea de a fi părinți, făgăduind că dacă vor avea un copil, îl vor duce la templu si îl vor închina Lui.

Un înger le vestește că vor avea o fată pe care o vor numi Maria. Sfinții Ioachim și Ana nu au uitat de promisiunea făcută lui Dumnezeu și la trei ani de la nașterea Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor la templu. Aici a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Boteăatorul, scrie crestinortodox.ro.

21 NOIEMBRIE – TRADIȚII ȘI OBICDIURI 
Conform tradiției populare, se spune că de Înălțarea Maicii Domnului, la fel ca de Crăciun, cerurile se deschid și oamenii pot înțelege limbajul animalelor. Este momentul când cei credincioși se roagă pentru ca marile lor dorințe să li se îndeplinească. Sărbătoarea de pe 21 noiembrie este cunoscută sub numele de Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia.

Totodată, în mediul rural, tinerele care doresc să-și găsească jumătatea se duc la fântâna din localitate cu o lumânare albă. Când cocoșul cântă, toate fetele aprind lumânarea de lângă fântână și se uită în apă. Ulterior, pe suprafața apei, persoana care a făcut ritualul are oportunitatea de a vedea chipul partenerului său destinat. Credincioșii pregătesc mâncare de post și pește, pe care le aduc la biserică pentru a fi sfințite. Aceste produse sunt împărțite către copii și persoanele nevoiașe.

În alte sate din partea de nord a țării, pentru cei decedați fără lumină, se oferă plăcinte cu dovleac și o lumânare albă, deoarece conform tradiției, lumânarea albă, dincolo nu se stinge niciodată.

copiii așează ramuri de măr în recipiente cu apă. Acestea, păstrate în lumină și căldură, încep să dezvolte muguri și să înflorească, pentru a fi folosite ca sorcove în noaptea de Revelion.

De Intrarea Maicii Domnului în Biserică, nu se spală haine și nu e bine să fim certați cu cineva.

Biserica Ortodoxă va prăznui joi, custodia iphone 21 noiembrie, Intrarea în biserică a Maicii Domnului. custodia iphone

Praznicul amintește de momentul aducerii Fecioarei Maria la Templul din Ierusalim, custodia cover samsung când avea 3 ani, custodia iphone de către părinții ei, drepții Ioachim și Ana, împlinindu-și astfel făgăduința de a închina pruncul unei vieți sfinte. Fecioara Maria a fost întâmpinată de către arhiereul Zaharia, iphone hoesje cel care a condus-o în cel mai sfânt loc al Templului, Sfânta Sfintelor. Fecioara Maria a viețuit la Templul din Ierusalim timp de 12 ani, până la logodna cu Dreptul Iosif.

Sărbătoarea este atestată documentar din secolul VI, fiind inițial hramul bisericii ridicate de împăratul Iustinian la Ierusalim, lângă ruinele Templului. Ea s-a generalizat în Apus în secolul XIV.

Cu acest prilej, joi, de la ora 8.30, custodia cover samsung Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, custodia iphone va săvârşi Sfânta Liturghie la mănăstirea „Sfinții Epictet și Astion” din Capidava,

Sâmbătă, 9 septembrie, la biserica „Nașterea Maicii Domnului”, program liturgic:
– ora 8.30, oficierea Sfintei Liturghii;
– ora 19.00, slujba Vecerniei cu Litie;
– ora 20.30, oficierea Tainei Sfântului Maslu;
– ora 22.30, slujbele Paraclisul Maicii Domnului și Miezonoptica.
Duminică, 10 septembrie, la biserica „Nașterea Maicii Domnului”, Constanța:
– ora 7.00, slujba Acatistului Maicii Domnului;
– ora 8.00, slujba Utreniei;
– ora 9.30 va fi săvârșită Sfânta Liturghie de către PS Ignatie Mureșanul, Episcop-vicar al Episcopiei Spaniei și Portugaliei;
– ora 13.30, IPS Teodosie, împreună cu preoți și diaconi, va duce Brâul Maicii Domnului și moaștele Sf. Stelian la intrarea în Cumpăna, de unde, se va merge în procesiune la biserica „Adormirea Maicii Domnului” din localitate. Aici sfintele odoare vor rămâne până luni, 11 septembrie, când pleacă în Grecia. Cât timp vor sta spre cinstire sfintele odoare, la acest locaș de cult vor fi oficiate zi și noapte slujbe închinate Maicii Domnului.
Conform tradiției bisericești, Cinstitul Brâu a fost țesut de Maica Domnului din păr de cămilă și, pe când se înălța la cer, i l-a dăruit Sfântului Apostol Toma.
Până în secolul IV, Cinstitul Brâu al Maicii Domnului s-a păstrat la Ierusalim. După o scurtă perioadă în care a stat în Capadocia, a fost readus în Ierusalim de către împăratul Teodosie cel Mare (379-395). În timpul domniei împăratului Arcadie, fiul lui Teodosie cel Mare, în anul 395, a avut loc mutarea cinstitului Brâu în Constantinopol. Acesta a fost așezat într-o raclă și a fost păstrat inițial în biserica „Sfinţilor Apostoli”, apoi în biserica „Preasfintei Născătoare” din Vlaherne. Racla nu a fost deschisă până în zilele împăratului Leon cel înțelept (886-912). Zoe, soţia împăratului Leon, era foarte bolnavă și, prin minune dumnezeiască, a aflat că de se va atinge de Brâul Maicii Domnului se va vindeca. La rugămintea împăratului Leon, Patriarhul Constantinopolului a luat Brâul Maicii Domnului și a mers la curtea împăratului unde s-au rugat pentru tămăduirea împărătesei. Zoe s-a vindecat îndată după ce au pus Brâul peste ea. Ca semn de recunoştinţă, aceasta a împodobit Brâul, brodându-l cu fir de aur şi l-a reaşezat în racla în care-l pusese Arcadie. În amintirea acestei minuni este sărbătoarea Așezarea în raclă a cinstitului Brâu al Maicii Domnului, pe 31 august.
În a doua parte a secolului al XII-lea, Cinstitul Brâu a fost tăiat în fragmente ce au fost dăruite mai multor biserici din Constantinopol.
În secolul XIII, trimișii regelui bulgar Ioniţă Caloian au luat Brâul din Constantinopol, iar în secolul XIV cneazul sârb Lazăr I Hrebeljanović (1372-1389) îl dăruiește Mănăstirii Vatoped, din Muntele Athos.
Alte surse afirmă că Brâul a fost dăruit Mănăstirii Vatoped de către împăratul bizantin Ioan Cantacuzino (1347-1355), care, mai târziu, s-a şi călugărit la această mănăstire.
În anul 1522, două părţi ale Cinstitului Brâu au fost dăruite mănăstirii de maici Kato Xenia (situată la 50 km de Volos, Grecia) în timpul unei mari epidemii de ciumă. Imediat după aducerea cinstitului Brâu, oamenii s-au însănătoşit.
Sfântul Stelian Paflagonul
S-a născut în secolul VI, la Adrianopolis, într-o familie foarte bogată. Dintre toți copiii familiei, singurul care rămas în viață a fost Stelian, restul murind la scurtă vreme de la naştere. A fost crescut de către părinți cu multă dragoste și îndrumat spre viața duhovnicească. După trecerea la cele veșnice a părinților, Stelian a vândut toată agoniseala acestora și s-a retras într-o peșteră de lângă o mănăstire din Asia Mica (Turcia de azi), în provincia Paflagonia. Aici a trăit ani îndelungaţi în post şi rugăciune. Când afla că, din cauza bolilor, mureau copii, amintindu-și de suferința părinților, Cuviosul Stelian se ruga lui Dumnezeu și mulți copii se însănătoșeau. A trăit până la adânci bătrâneți.
Datorită minunilor săvârșite atât în viață, cât și înaintea sfintelor sale moaște, Biserica a hotărât canonizarea sa, rânduind ca zi de pomenire data de 26 noiembrie, ziua trecerii sale la cele veşnice.