Născut în Cappadocia, din părinți creștini, acest sfânt-soldat a trăit în vremea împăratului Dioclețian și s-a remarcat printr-o mulțime de fapte de vitejie, printre care și omorârea balaurului de lângă Cetatea Viritului.

În satul tradițional românesc, Sfântul Gheorghe, cunoscut sub numele de Sângiorz, se bucura de mare cinstire. El aducea cu sine primăvara și făcea codrul să înverzească și iarba să crească. În mitologia populară, acesta ține cheile vremii cu care încuie anotimpul iernii și eliberează vara până pe 26 octombrie, când Sfântul Dumitru (Sânmedru), cu cheile sale, închide anotimpul cald și aduce iarna.

Pe 22 aprilie, în ajunul sărbătorii, gospodarii recurgeau la o serie de practici apotropaice, menite să asigure protecția locuinței, familiei și animalelor din ogradă. În acest scop, seara se puneau la uși, la ferestre și la grajduri ramuri și plante verzi (salcie, fag, leuștean, pelin) cu scopul de a ține departe strigoii sau vrăjitoarele, care puteau fura mana vitelor sau somnul copiilor. În popor, exista credința că în noaptea de Sângiorz cerurile se deschid, animalele capătă darul vorbirii, putând fi auzite de oameni prezicând viitorul. De asemenea, se credea că în noaptea de Sângiorz pe comorile ascunse în pământ încep să joace flăcări.

De Sângiorz începea un an nou pastoral: se formau turmele pentru vărat și se tocmeau ciobanii și văcarii până la Sânmedru, când oile erau pregătite pentru iernat.

În această zi, se fac și predicții legate de bogăția recoltelor, existând credința că anul va fi unul mănos, dacă în această zi este rouă sau ceață. De asemenea, ploaia este semn de roade îmbelșugate.

În tradiția populară, nu este bine să te cerți, să fii supărat sau să porți ranchiună, deoarece starea din această zi ar putea influența restul anului.

De asemenea, se spune că nu este bine să împrumuți bani sau lucruri, pentru a nu alunga prosperitatea și norocul din casă.

Am aflat cu profundă durere despre trecerea în nefiinţă a camaradului nostru, sublocotenentul post-mortem Ion-Lucian Leuştean.

Vestea aceasta tristă, primită chiar în debutul mandatului de ministru al Apărării Naţionale, mă face să fiu şi mai determinat în angajamentul pe care mi l-am asumat, acela de a securiza, prin toate pârghiile posibile, misiunile încredinţate militarilor români în teatrele de operaţii.

Toate unităţile militare l-au comemorat astăzi pe sublocotenentul post-mortem Ion-Lucian Leuştean iar întreaga conducere a ministerului este alături de familia îndoliată. Ştiu că nu există cuvinte care să le poată alunga durerea şi tristeţea care le încearcă acum pe mama şi sora eroului nostru, precum şi pe toţi cei care l-au cunoscut, iubit şi apreciat.

Ion-Lucian Leuştean era un tânăr militar curajos, profesionist, pe care colegii şi comandanţii şi-l amintesc ca pe un om bun, cald şi pe care se puteau baza oricând la greu. Aşa a fost şi în dimineaţa zilei de 7 septembrie 2011, când a executat cu deosebit curaj o misiune de cercetare a unui obiectiv terestru. Ion-Lucian cunoştea foarte bine zona în care acţiona şi executase cu succes multe misiuni de patrulare şi cercetare împreună cu camarazii săi. Din nefericire, destinul a făcut ca, în urma deflagraţiei unui perfid dispozitiv exploziv improvizat, camaradul nostru să fie grav rănit.

Pentru Ion-Lucian armele au tăcut în acea zi de toamnă, însă el a început, odată ce pe câmpul de bătălie s-a aşternut liniştea, o luptă şi mai teribilă: cea pentru propria viaţă. A fost o luptă lungă, grea, plină de suferinţă, pe care a purtat-o curajos şi pe care, din păcate, cu toate eforturile medicilor americani şi români, n-a mai avut puterea să o câştige.

Ne rugăm pentru odihna sufletului camaradului nostru, eroul sublocotenent post-mortem Ion-Lucian Leuştean. Dumnezeu să îl aibă în paza Sa!

Corneliu Dobriţoiu, ministrul Apărării Naţionale

Aş dori să mulţumesc echipei medicale de la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central pentru eforturile de lungă durată din ultimele luni în scopul salvării vieţii sublocotenentului Leuştean.

Sublocotenentul Leuştean şi-a dat viaţa pentru o cauză nobilă, lupta împotriva extremismului din Afganistan şi asigurarea unui viitor mai bun pentru toţi cetăţenii acelui stat. Curajul dovedit de soldaţii români care participă la misiunile desfăşurate de NATO în Afganistan este admirabil, iar Statele Unite ale Americii sunt mândre că România este unul dintre cei mai apropiaţi aliaţi.