Ioana Maria Sofica are 11 ani şi este elevă în clasa a V-a la Şcoala Gimnazială Nr. 6 „Nicolae Titulescu” din Constanţa. Practică gimnastica aerobică la Clubul Sportiv Farul Constanţa sub îndrumarea antrenoarei Cristina Dulgheroiu şi a coregrafei Nicoleta Dendiu. Premiile obţinute: locul II – categoria grup – Memorialul Ileana Sima, ediţia a III-a, Bucureşti 2011, locul V – categoria a III-a grup – „Cupa Cetăţii Deva”, Deva 2011, locul II – categoria grup – „Cupa Iaşului”, ediţia a II-a, Iaşi 2012, locul VI – categoria a III-a trio – „Cupa Cetăţii Deva”, Deva 2012, locul III – categoria a III-a grup – „Cupa Cetăţii Deva”, Deva 2012 , locul II – categoria a III-a grup – „Cupa Farul”, ediţia a XIII-a, Constanţa 2012, locul III – categoria a III-a trio – „Cupa Farul”, ediţia a XIII-a.

Vă prezentăm mai jos un interviu cu gimnasta Ioana Sofica.

Rep.Să vorbim pentru început despre momentul în care te-ai apucat de gimnastică. De ce ai ales să practici acest sport?

Ioana Maria Sofica: De mic copil am avut înclinații către gimnastică. De la 5 ani am luat lecții de dans modern, la Palatul Copiilor din Constanţa, iar gimnastică aerobică am început să o practic de la vârsta de 7 ani, la Clubul Sportiv Farul Constanţa. Am ales să practic acest sport, deoarece consider că sportul înseamnă sănătate, o dezvoltare armonioasă, un timp petrecut în mod plăcut, iar practicarea unui sport de performanţă îți oferă o anumită rigoare şi totodată te maturizează.

Rep. Ce sacrificii trebuie să faci pentru a te păstra în formă? Când îți este foarte greu, care e gândul care te ajută să mergi mai departe? Cum te ajută antrenorii?

I.M.S: Sportul te schimbă fundamental. Sportul de performanţă necesită multe ore de antrenament, multă dăruire şi multă ambiție. Îmi doresc să fac performanţă şi am acceptat faptul că viața mea nu va mai fi, cu siguranță, la fel ca viața altor tineri de vârsta mea. Din momentul în care am intrat într-un circuit profesionist de pregătire, am fost convinsă că sportul este calea pe care am ales-o şi căreia mă dedic. Mă antrenez mereu cu gândul la următoarea competiție, dar dacă se întâmplă ca rezultatele să nu fie conform așteptărilor, nu renunț. Stă în firea unui învingător să nu renunțe. Evident, analizez rezultatele, pentru a-mi da seama ce nu a funcționat şi pentru a învăța din eventualele greșeli, iar apoi merg mai departe. „Să stai în loc, fără a învăța nimic din greșeli şi fără a încerca să îţi demonstrezi că poți mai mult nu te va ajuta să treci peste dezamăgire”, spun deseori antrenoarele mele. Dacă este ceva ce mă caracterizează, este faptul că nu îmi este frică de muncă şi muncesc oricât pentru a-mi atinge obiectivul. Acest lucru nu se poate întâmpla, însă, de fiecare dată. Ca în orice activitate, depinzi puțin şi de noroc şi de alţi competitori. Este foarte, foarte multă muncă. Deși practic acest sport din clasa întâi, performanţele abia acum doi ani au începu să apară.

Rep.: Ce calităţi trebuie să întrunească o fetiţă pentru a practica gimnastică aerobică, să facă performanţă în sport?

I.M.S.: Cred că în clipa în care începi să practici sportul de performanţă ai deja ambiția în sânge. Apoi, pe măsură ce începi să câștigi concursuri, devii din ce în ce mai ambițios, îți dorești să te autodepășești. Cel puțin asta se întâmplă în cazul meu. Fiecare competiție viitoare mă motivează, dar ambiția o am în sânge. Asta este firea mea. În al doilea rând, contează seriozitatea de care trebuie să dai dovadă pentru a atinge performanţa. Poți fi talentat, dar fără muncă şi ambiție nu vei obține nimic. O altă calitate importantă o reprezintă optimismul. Trebuie să fii mereu optimist, conștient de puterile tale şi mereu dispus să mergi mai departe. Pentru un sportiv de performanţă, pregătirea mentală, pe lângă cea fizică, este extrem de importantă. De multe ori, aportul psihologic poate fi cheia care te ajută să câștigi un concurs. Trebuie să fii puternic, încrezător în șansele tale. Este important să te cunoști foarte bine pe tine şi posibilitățile tale pentru a ști ce așteptări să ai de la tine. În sport, iubirea se traduce cu termenul de „pasiune”, şi chiar dacă cu toții știm că „unde dragoste nu e, nimic nu e”, sportivii înţeleg acest lucru cel mai bine: acolo unde nu există pasiune pentru sport, nu există nici performanţă, nici motivație pentru antrenamentele grele sau ancoră psihologică în timpul competițiilor.

Rep. :Cum îţi petreci timpul liber?

I.M.S.: Printre pasiunile din puținul timp liber pe care îl am se numără: mersul pe bicicletă, arta decorativă şi desenele animate.

Rep.: Ce obiective ţi-ai propus pentru anul 2013?

I.M.S.: În acest an, mi-aş dori să câştig cât mai multe medalii la concursurile de gimnastică aerobică şi totodată să am rezultate cât mai bune la învăţătură.

Interviu realizat de: Alexandra Cornea

Care sunt atuurile cu care incercai sa impresionezi baietii de care iti placea in adolescenta? Nu am incercat niciodata sa ma folosesc de vreun atuu pentru a impresiona un baiat. Merg pe principiul ca daca cineva te place, cu siguranta iti va descoperi calitatile. Nu trebuie sa te oferi pe tava, ci mai degraba sa pastrezi un pic de mister si sa-i dai voie sa se convinga singur de atuurile tale. Le-ai spus parintilor tai cand te-ai indragostit prima data sau crezi ca e un subiect ce poate fi discutat exclusiv cu cele mai bune prietene? Prietena mea cea mai buna, care nu ma va dezamagi niciodata estea  mama. Avem o relatie stransa, sincera si discutam deschis orice. Asa ca ea a stiut mereu ce se intampla in viata mea si mai ales pentru cine-mi bate inima. Crezi ca prima iubire nu se uita niciodata? Parerea mea e ca uneori prima iubire se uita. In schimb prima iubire adevarata nu se uita niciodata. Eu cu siguranta nu o voi uita. Nu voi uita ziua in care l-am vazut prima data pe Marian. Eram reporter, el cameraman si evident ne-am intalnit in campul muncii. Imi amintesc ca ne-am salutat protocolar, ne-am aruncat cateva priviri galese si apoi recunosc ca ne-am cam contrazis. Mie mi s-a parut interesant, dar nu-mi doream neaparat sa ne mai revedem. Cu siguranta si el era de aceeasi parere. Viata insa a avut alte planuri cu noi. Fara sa stie ca deja ne-am vazut, o prietena a tinut mortis sa ne faca cunostinta, si cand ne-am reintalnit ne-am pus pe ras, nu ne-a venit sa credem cat de mica e lumea asta. Pastrezi ceva legat de prima iubire, cum ar fi poze, cadouri sau un jurnal/oracol in care scriai atunci? Nu doar pastrez ci mai mult decat atat, traiesc alaturi de prima mea iubire adevarata. Crezi ca e mai bine sa te indragostesti de o persoana care stii ca te place deja sau preferi provocarea de a cuceri pe cineva care nu-ti acorda atentie? Cred ca cel mai frumos este atunci cand esti cucerita. Desi vremurile s-au cam schimbat, eu raman la parerea ca barbatul face curte femeii. El este vanator, are instinctul acesta in sange, asa ca, sa-l lasam sa-si joace rolul. Iubitul tau ti-a povestit despre primele lui iubiri? Dar tu lui? Traim in prezent. Trecutul e trecut, e adevarat ca nu-l putem sterge cu buretele, dar nici nu i-am dat prea multa importanta. Seamana iubitul tau cu idealul masculin pe care il aveai in adolescenta sau “dragostea e oarba si nu tine cont de ratiune? E o intrebare pe care am regasit-o frecvent in oracolele din vremea anilor de scoala si la care evident era obligatoriu sa raspund. Tin minte ca atunci definitia barbatul ideal suna cam asa: inalt, blond, destept, ochi albastri, un fel de Fat-Frumos pe cal alb. Cu timpul insa viata mi-a aratat ca nu exista standarde, criterii dupa care-ti alegi jumatatea. Ca pur si simplu trebuie sa-ti placa, sa existe acea chimie care nu se poate explica in cuvinte ci pur si simplu se simte. Simt ca Marian e jumatatea mea, nu e neaparat barbatul ideal, as spune mai degraba ca e barbatul langa care vreau sa imbatranesc, alaturi de care am simtit din prima clipa acea chimie, omul care mi-a iesit in cale cu tot ce are nevoie sufletul meu.

[pro-player width=’520′ height=’400′ type=’video’]http://www.infopress.tv/FLV/un_show_pacatos_Ioana_popescu.flv[/pro-player]