Încrederea de sine este principalul obstacol în realizarea dorințelor oamenilor, iar efectele lipsei de încredere în sine se manifestă în 3 locuri: pe chip, prin fapte și prin iluzii.

În opinia psihologul Alexandru Pleşea, lipsa de încredere dereglează prezentul și viitorul omului, iar acesta poate ajunge să-și piardă familia, jobul și lucrurile dragi lui pentru că nu face efortul de a le menține, adică să investească energie și sugestii pozitive în ele. “Astfel, omul care nu-și alege cuvintele interioare și trăiește în iluzii, va fi nemotivat și neantrenat pentru că sugestiile sale îi taie constant din orice elan ar avea. Omul care-și alege cuvintele interioare se apropie de realitate pentru că o modifică și o ajută prin însăși puterea cuvintelor sale. Omul care are încredere în el, înțelege că el este izvorul manifestărilor din viața sa. Omul care nu are, înțelege că alții sunt izvorul și alții trebuie să-i facă una sau altă. Prima merge spre sănătate, a două spre nebunie”, explică specialistul.

Totodată, psihologul Alexandru Pleșea afirmă lipsa de încredere a unui om este foarte ușor de identificat, deoarece se manifestă prin 3 modalități foarte vizibile din exterior:

1. Lipsa de încredere pe chipul omului. “Musculatura feței, mișcările gurii, nasul, fruntea, sunt primele care se disting atunci când purtătorul nu are încredere în el: mușchii feței sunt mai încordați; mișcările gurii mai mici, nedeschizându-se gura suficient atunci când se vorbește, pare că bolborosește cuvintele; nasul care nu trage aer mai puternic, nevitalizând interiorul; fruntea care emite primele linii sau riduri de la atâtea momente de încruntare, dileme sau situații grele de viață”, afirmă psihologul.
2. Lipsa de încredere de sine prin faptele omului. “Fără încredere, omul face mai puțin, iar cu încredere, mai mult. Încrederea este energia care materializează mai rapid dorința. În fapte, lipsa încrederii de sine se manifestă prin nematerializarea gândurilor și vorbelor, pentru că mintea este cea care pune piedică prin formarea ei precedentă: nu sunt suficient de inteligent, nu am suficiente Resurse, nu mă simt competent etc.”,
3. Lipsa de încredere de sine prin iluziile omului. “Aceasta este întâlnită la cei mai mulți oameni în lume. Încrederea de sine fără iluzii este să faci tot ce este mai bine pentru tot ce ai în fața ta. Încrederea de sine cu iluzii este să faci ce poți pentru ce este în fața ta, gândindu-te la altceva în timp ce faci (dacă speli vase, te gândești la planul de mâine; dacă muncești, te gândești la ieșirea de diseară etc). Un astfel de comportament este împotriva dorințelor reale de a materializa, pentru că mintea stă ocupată cu ce nu este în fața omului. Astfel, încrederea de sine este iluzie”, conchide psihologul Alexandru Pleșea.

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, atunci când oamenii află sau își amintesc că cea mai importantă persoană din viață lor sunt chiar ei înșiși, au de obicei reacția: “asta nu e egoism?”, când în realitate, consideră specialistul, ar fi cea mai mare formă de altruism.

Atunci când învățăm să ne iubim pe noi întâi de toate, ne ridicăm de jos, învățăm să “mergem” cu fruntea sus prin viață noastră emoțională, să ne iubim, să ne respectăm, să ne împlinim nevoile și dorințele, ne creștem încrederea în noi și … aici apare diferența, diferența reală între egoism și altruism. Dacă ai hotărât să ai grijă de tine și să te pui pe primul loc, ai învățat să trăiești frumos, până aici ești pregătit pentru a dărui, pentru a susține, pentru a iubi, pentru a fi de folos.

1. Dacă ai învățat să zâmbeșți, arată-le și altora, spune-le și altora că pot face asta … altfel ai învățat degeaba! Dacă o ții pentru tine, e egoism!
2. Dacă ai învățat cum să ai mai mare încredere în tine, spune-le și altora că pot face asta … altfel ai învățat degeaba! Dacă o ții pentru tine, e egoism!
3. Dacă ai învățat cum să te iubeșți, respecți și să te simți împlinit în viață ta, spune-le și altora că pot face asta … altfel ai învățat degeaba! Dacă o ții pentru tine, e egoism!
4. Dacă ție îți este în sfârșit bine în viață ta, spune-le și altora că pot face asta … altfel ai învățat degeaba! Dacă o ții pentru tine, e egoism!
5. Dacă ai învățat să ceri să-ți fie respectate timpul, muncă, cunoștințele, implicarea sufletească, capacitatea ta de înțelegere, acceptare și iubire, amintește-ți că și ceilalți au aceleași nevoi și oferă toate acestea pur și simplu (principul ecologiei din NLP) … altfel n-ai făcut decât să-ți creșți ego-ul! Dacă o faci doar pentru tine, e egoism!
6. Dacă tu ai învățat toate aceste lucruri și te bucuri de ele, cu siguranță cineva, cineva care a făcut la un moment dat acest drum, a fost dispus să te asculte, să-ți arate, să te îndrume, să te susțină, să-ți aloce timp și suflet pentru că și tu să trăiești frumos!
7. Tu cât timp și suflet ești dispus să aloci pentru a spune celorlalți că și ei pot învață să trăiască frumos? Pur și simplu să știe că se poate …
8. Tu cât ești dispus să acorzi celorlalți ceea ce și tu ai primit cândva: respectul pentru sentimentele, nevoile, dorințele, timpul, cunoștințele, acțiunile și implicarea lor?

Sentimentul este adesea resimţit de persoanele publice, deoarece acestea au parte de cea mai multă atenţie din partea fanilor, iar aceasta le declanşează o emoţie puternică, care la un moment dat se va transforma în nesiguranţă şi teama ca altcineva să nu afle de această slăbiciune. Una dintre aceste vedete care a exprimat public că este “un impostor”, este actriţa principală din filmul Titanic, Kate Winslet: “Uneori, când ma trezesc dimineața înainte să merg la o filmare mă gândesc că nu pot să fac asta. Sunt o impostoare”. La rândul său celebra actriţă Michelle Pfeiffer, afirma un lucru asemănător: “Încă gândesc că oamenii vor descoperi că nu sunt prea talentată. Nu sunt cu adevărat foarte bună. Este totul o mare farsă”.

Ieşind din lumea starurilor de la Hollywood, până şi dr. Chan, CEO-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii trăia un sentiment puternic că ar fi un impostor în această lume: “Sunt o grămadă de oameni care cred că sunt un expert. Cum cred asta despre mine toți acești oameni? Sunt mult mai conștient de toate lucrurile pe care nu le știu”.

Cum şi de ce apare acest sindrom şi cum putem scăpa de el?

În opinia lui Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză, Sindromul Impostorului are la bază un profund sentiment de lipsă de încredere de sine, în valoarea personală şi o stimă de sine scăzută. Coroborat cu o viaţă stresantă, aceste sentimente se acutizează, iar persoana care suferă de acest sindrom va avea senzaţia că nimic din tot ceea ce a realizat până acum şi pentru care a primit aprecieri din partea societăţii, nu este important. “Chiar dacă avem impresia că doar vedetele sunt prinse în acest cerc vicios, de a se considera, la un moment dat impostori, sindromul este la fel de bine răspândit şi în rândul oamenilor care nu se pot bucura de notorietate. Procentul este relativ mare, aproximativ 70% dintre oameni vor simţi acest lucru în decursul vieţii, iar cauzele sunt diverse: de la stres, la un şir de acţiuni nereuşite etc. Totuşi, există câteva tehnici foarte eficiente, pe care le cercetăm şi le aplicăm de foarte mult timp pentru a elimina emoţia primordială şi profundă care provoacă această reacţie în lanţ. Pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 şi 15 ani, există o tehnică pe care am adus-o în România, numită Procesul SleepTalk, în timp ce adulţii pot învăţa să folosească o gamă foarte largă de tehnici şi modalităţi terapeutice şi de dezvoltare personală. Printre aceastea putem enumera Tehnica Resurselor Interioare, Autohipnoza sau Terapia Subliminală”, explică Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză.