Este ultima zi în care se pot înroşi ouă până la Paştele viitor, în care se taie mieii, iar în unele zone oamenii se “bat” cu leuştean, ca să fie feriţi de rele şi de boli. În toate bisericile se fac slujbe de pomenire a eroilor, aşa cum se întâmplă de peste 100 de ani, de când la Înălţarea Domnului se sărbătoreşte şi Ziua Eroilor.

Este o zi în care nu se spală, nu se muncește și nu se face curățenie, existând credința că astfel de activități atrag ghinion. O altă superstiție spune că nu e bine să se dea sare din casă, pentru că „îți dai norocul”.

În satele din România, încă se mai păstrează obiceiul de a oferi pomeni – ouă roșii, pască, cozonac și alte bucate tradiționale de Paște – în amintirea celor plecați dintre noi. De asemenea, se merge la cimitir, unde se aprind lumânări la morminte.

Potrivit tradiției, cei care mor în această zi ar ajunge direct în Rai, deoarece Înălțarea este considerată una dintre cele mai sfinte și luminoase sărbători ale anului bisericesc.

În această zi, credincioșii se salută cu urarea: „Hristos S-a Înălțat!”, la care se răspunde cu „Adevărat S-a Înălțat!” – un salut care exprimă credința în realitatea Înălțării și comuniunea între oameni.

De sărbătoarea Înălţării Domnului este şi Ziua Eroilor, în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, la troiţele şi monumentele închinate acestora fiind făcute praznice de pomenire.

Clopotele bisericilor sunt trase în semn de recunoştinţă faţă de eroii care s-au jertfit pentru neam, credinţă şi ţară.

Pomenirea eroilor la sărbătoarea Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 1920. Această decizie a fost consfinţită prin alte două hotărâri sinodale din anii 1999 şi 2001 prin care această zi a fost proclamată ca sărbătoare naţională bisericească.

Din 2003, ziua Înălţării Domnului a fost stabilită prin lege şi sărbătoare naţională a poporului român.

Citește și  1240 de candidați vor participa la concursul de titularizare

Înălţarea Sfintei Cruci este sărbătorită pe 14 septembrie. Ziua Crucii, aşa cum se numeşte sărbătoarea în popor, este cinstită prin post şi praznice. Se posteşte pentru sănătatea familiei, pentru spor şi pentru bunăstarea gospodarilor.

De Înălţarea Sfintei Cruci, în zonele viticole începe culesul viilor. În această zi se bat nucii. Tot acum, se adună din păduri şi ramurile de alun.

Tradiţia spune că atunci când sunt recoltate de Înălţarea Sfintei Cruci, ramurile acestea primesc puteri miraculoase şi sunt unelte valoroase pentru fântânarii care vor să depisteze izvoarele subterane.

În această zi nu se mănâncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea.

În tradiţia populară, frunzele şi florile de busuioc, menta, maghiranul şi cimbrul sunt plante magice şi se sfinţesc la biserică, iar în timpul slujbei se păstrează lângă cruce. Florile de busuioc sfinţit acum alină durerile, chiar şi migrenele puternice sau durerile de dinţi. În mediul rural, cu crenguţe de busuioc aprinse se afumă bolnavii de friguri. Busuiocul se pune şi în vasele cu apă pentru păsări, în perioada epidemiilor.

De Înălţarea Sfintei Cruci se pregăteşte „un leac” pentru pomii care nu mai rodesc: gospodarii atârnă de ramurile acestora cruci făcute din busuioc sfinţit la biserică şi curpeni (tulpini târâtoare de castraveţi şi de pepeni), sperând ca rodul să se adune şi în aceşti fructiferi neroditori.

Monedele sfinţite azi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliţă (chiar dacă este şi de carton) aduc belşug şi spor în munca de fiecare.