Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului reprezintă:

1. Împlinirea poruncii divine: „Luaţi, mâncaţi, Acesta este Trupul Meu“ (Mt. 26, 26); „Beţi dintru Acesta toţi, Acesta este Sângele Meu, al Legământului Celui Nou, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre ier­ta­rea păcatelor“ (Mt. 26,27-28);

2. Răspunsul omului, în faţa Darului Dumnezeiesc: pome­n­i­rea morţii şi a învierii Domnului: „Aceasta să o faceţi întru pome­ni­rea Mea“ (Lc. 22, 19) şi prea­mă­rirea Jertfei: „Fiindcă, de câte ori veţi mânca pâinea aceas­ta şi veţi bea paharul acesta, moar­tea Domnului vestiţi, până când El va veni“ (I Cor. 11, 26);

3. Comuniune cu Hristos şi păr­tăşie la viaţa Lui: „Cel ce mă­nân­că Trupul Meu şi bea Sân­gele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el“ (In. 6, 56) şi „Eu îl voi învia în ziua cea de Apoi“ (In. 6, 54).

Apostolii şi primii creştini, înţelegând foarte bine mandatul divin, au făcut din acesta un mod de vieţuire: „Zi de zi într-un cuget stăruind în templu, şi-n casă frângând pâinea, împreună îşi luau Hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii“ (Fapte, 2, 46). Nu era nevoie de o reglementare canonică sau disciplinară privind împărtăşirea creş­ti­nilor, pentru că aşa îşi trăiau viaţa: în comuniune unii cu alţii şi cu Hristos, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui; este adevărat că „nicicând nu s-a rea­­lizat mai deplin şi mai în adevăratul înţeles al cuvântului participarea activă şi integral la Liturghie, ca în Biserica pri­me­lor veacuri, adică în perioada per­secuţiilor şi în vremea de strălucire şi glorie care a urmat după aceea, sau în perioada de aur a istoriei creştine“.

Mai multe informații în Ziarul Lumina.