Sâmbătă, 13 octombrie, de la ora 15.00, la biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Cumpăna ierarhul Tomisului va oficia Sfânta Taină a Botezului pentru patru copii instituționalizați.

Sfânta Cuvioasă Parascheva este ocrotitoarea orașului Năvodari și a celei mai vechi biserici din localitate. Astfel, sâmbătă, 13 octombrie, în ajunul sărbătorii Sfintei Cuvioase, începând cu ora 17.00, la această biserică (str. Constanței, nr. 49-51, Năvodari), ierarhul Tomisului va oficia slujba Vecerniei cu Litie, urmată de tradiționala procesiune cu icoana și veșmântul Sfintei Cuvioase Parascheva, care va avea loc pe următorul traseu: biserica „Sf. Cuv. Parascheva” (zona Kaufland) – str. Constanței – str. Albinelor – str. Rândunelelor – biserica „Sf. Cuv. Parascheva”.

Duminică, 14 octombrie, Biserica Ortodoxă o cinstește pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași. Cu acest prilej, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va răspunde invitaţiei IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei, şi va face parte din soborul de arhierei care va oficia Sfânta Liturghie la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, unde are loc cel mai mare pelerinaj ortodox din România.

Sfânta Cuvioasă Parascheva – ocrotitoarea Moldovei

Aceasta a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea şi s-a născut în cetatea Epivat, în apropiere de Constantinopol, pe ţărmul Mării Marmara, într-o zi de vineri,  de unde și-a luat și numele (în greacă „paraschevi” = pregătire, desemna ziua de vineri). Încă din tinereţe a intrat în viaţa monahală la o mănăstire de lângă Constantinopol. Apoi, timp de câțiva ani a trăit o viaţă ascetică în mănăstirile din Constantinopol, Ierusalim şi de pe Valea Iordanului, după care, la vârsta de 25 de ani s-a întors în locurile natale, unde a trăit timp de doi ani.

La vârsta de 27 de ani s-a mutat către Domnul, iar moaştele sale au fost păstrate în cetatea Epivat timp de 200 de ani. În jurul anului 1235, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost mutate la Târnovo, în Bulgaria, apoi la Belgrad, iar în anul 1521 au ajuns la Constantinopol. Un moment de referinţă în istoria Sfintei îl reprezintă anul 1641, când voievodul moldovean Vasile Lupu a adus moaştele Cuvioasei Parascheva la Iaşi şi le-a aşezat în biserica ctitorită de el, biserica „Sfinţii Tei Ierarhi”.

În prezent, sfintele moaşte se află la catedrala Mitropolitană din Iaşi.

Generalizarea cultului Sfintei Parascheva în Biserica Română a fost hotărâtă de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la data de 28 februarie 1955.

Originar din cetatea Tesva, fiu al unui preot evreu, Sfântul Proroc Ilie este cunoscut datorită minunii de a aduce ploaia.
Cu 800 de ani înainte de Hristos, în Israel trăiau regele Ahab și Izabela, soţia sa, care l-a adus în Israel pe Baal, zeul căruia i se închinau cananeenii. Ilie l-a avertizat pe Ahab de idolatria în care căzuse poporul şi, văzând împietrirea regelui, i-a profețit: „în aceşti ani nu va mai fi nici rouă, nici ploaie” (III Regi 17, 1). Între timp, Sfântul Ilie a stat la pârâul Cherit, unde a fost hrănit de către corbi, apoi în casa unei văduve din Sarepta, unde a înmulţit făina, uleiul şi l-a înviat pe fiul gazdei. După trei ani a mers la regele Ahab şi l-a îndemnat să-i adune pe preoţii idolilor Baal şi Astartei pe muntele Carmel. Aici, Ilie a dovedit poporului neputinţa zeilor şi atotputernicia lui Dumnezeu. Preoţii lui Baal nu au putut aduce jertfă idolului lor, pe când, la rugăciunea lui Ilie, Dumnezeu a pogorât foc din cer și a fost mistuit jertfa și jertfelnicul. La porunca lui Ilie preoţii lui Baal au fost ucişi şi a plouat.
Conform Scripturii, Dumnezeu i se descoperă lui Ilie pe muntele Horeb, „într-o adiere de vânt lin” (III Regi 19, 12). Înainte de sfârşitul misiunii sale profetice, Sfântul Ilie l-a lăsat urmaş pe Elisei și s-a înălţat la cer „prin vifor de foc şi cu car de cai de flacără” (Ecclesiasticul 48, 9).

Delegația Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului va fi întâmpinată joi, 16 februarie, la ora 16.00, pe bdul. I.C. Brătianu, lângă podul C.F.R, vizavi  de magazinul Lidl, de către IPS Teodosie, clerici și credincioși. De aici, se va merge în procesiune spre biserica „Sf. Ierarh Nectarie”. Aici va fi rostită o rugăciune de mulțumire, iar de la ora 17.00 preoții parohiei vor oficia slujba Vecerniei. Icoana Maicii Domnului și Centura Sfântului Nectarie vor rămâne spre cinstirea credincioșilor până pe data de 26 februarie.

Vineri, 17 februarie, de la ora 8.30, în ziua serbării hramului, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va săvârși Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de preoți și credincioși.

Icoana Maicii Domnului de la mânăstirea Nicula a fost pictată în 1681 de către preotul Luca din Iclod. Înainte de anul 1700, icoana a plâns timp de 26 de zile, prevestind Uniația. Minunea plângerii și frumusețea icoanei a atras atenția multor meșteri iconari, care au reprodus-o. Astfel, a luat naștere renumita școală de pictură pe sticlă de la Nicula.

Tot vineri, 17 februarie, de la ora 22.00, ierarhul Tomisului va oficia Taina Sfântului Maslu,  urmată de Sfânta Liturghie arhierească, la mănăstirea „Sf. Bretanion și Sf. Nicolae” din apropierea localității 23 August.

Tot duminică, de la ora 18.00, ierarhul Tomisului va sfinți icoana „Maica Domnului Pantanassa”, tămăduitoare de cancer (o copie a icoanei aflată la mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos, Grecia), la biserica „Buna Vestire” din Constanța (str. Dionisie cel Mic, nr. 50 A, cartier Coiciu), apoi va oficia slujba Paraclisului Maicii Domnului.

Cu prilejul aniversării, Arhiepiscopia Tomisului și Asociația Culturală „Sfântul Antonie de la Iezer” organizează o serie de evenimente. Astfel, vineri, 7 octombrie, de la ora 17.00, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, împreună cu Preasfințitul Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, va oficia slujba Vecerniei la biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena I” din Constanța.

Sâmbătă, 9 octombrie, de la ora 9.00, cei doi ierarhi vor săvârși Sfânta Liturghie la această biserică. Apoi, de la ora 17.00, la hotelul Ibis se va desfășura simpozionul „Unitate și credință în Ortodoxie. Sfinți, monahi, slujitori ai Bisericii și ctitori armâni”.

Sfintele moaște ale Sfântului Antonie de la Iezerul Vâlcei vor rămâne  până duminică dimineață.

Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos este sărbătoarea în care Mântuitorul Şi-a modificat fizionomia, arătându-Și chipul divin, pe muntele Taborului, în prezenţa a trei dintre ucenicii Săi: Petru Ioan şi Iacov. Datele istorice spun că sărbătoarea își are originea în momentul sfinţirii unei biserici zidite de Sfânta împărăteasă Elena, pe muntele Taborului, în secolul IV. Atestarea documentară a sărbătorii apare în prima jumătate a secolului V. În secolul VIII, odată cu generalizarea acestui praznic, Sfântul Andrei Criteanul compune o predică la Schimbarea la Faţă, iar Sfinţii Ioan Damaschin şi Cosma au compus imne religioase în cinstea sărbătorii. Datorită importanței acestui praznic împărătesc, creștinii au dezlegare la pește, aflându-ne în postul Adormirii Maicii Domnului.

Icoana „Prodromița” a fost pictată acum 150 de ani. Dorindu-și din tot sufletul ca și la schitul Prodromul să fie o icoană făcătoare de minuni, monahul Nifon și ucenicul său, Nectarie, au venit din Sfântul Munte la Iași unde au găsit un meșter iconar, Nicolau Iordache, ce a respectat condițiile impuse: spovedanie, post și rugăciune. La un moment dat, după terminarea veșmintelor, meșterul iconar a întâmpinat dificultăți la pictarea chipurilor, amânând lucrul până a două zi. Dimineața, după rugăciune, când a vrut să se apuce de lucru a găsit fețele pictate în mod desăvârșit. De aceea se spune că icoana nu a fost făcută de mână omenească. Mărturia pictorului se află la schitul Prodromul într-un document datat 29 iunie 1863.

Mănăstirea Hârbovăţului deține icoana din secolul al XVIII-lea, pe când stareţ era egumenul Pahomie. Icoana, păstrată cu sfințenie generații de-a rândul în familia colonelului Nicolae Alexei Albaduev, a fost dăruită mănăstirii în urma unei tragice întâmplări. După ce colonelul s-a spovedit părintelui Pahomie, în decembrie 1790, a plecat spre casă cu un cal tânăr și neînvățat, care l-a trântit și l-a omorât. Până în anul 1812, mănăstirea a fost reconstruită de trei ori, după trei incendii, și, de fiecare dată, icoana a fost găsită în cenușă, cu fața în jos, nearsă, cu toate că era pictată pe pânză şi lipită pe lemn de tei.