Asociația de Cercetare, Consiliere și Psihoterapie Integrativă organizează, în perioada 18-19 martie 2017, la Timișoara, un program de formare profesională pentru psihologi și medici, care au posibilitatea de a obţine Certificatul European pentru Psihoterapia Copilului. Cursurile de formare, care au o durată de 2 ani şi 6 luni, sunt acreditate de Colegiul Psihologilor din România (COPSI) şi de Asociaţia Europeană Interdisciplinară pentru Terapie cu Copii şi Tineri (EITACYP) – unul dintre cel mai mari foruri europene pentru pregătirea profesională a psihologilor.

Proiectul educaţional este împărţit în 18 module, pentru a pregăti specialişti pentru toate stadiile de dezvoltare mentală, psihică şi cognitivă a copiilor şi adolescenţilor şi pentru toate problemele cu care aceştia se confruntă în decursul anilor. Totodată, psihoterapeuții români vor învăţa cum să gestioneze relaţiile cu copii care au dezvoltat tulburări de comportament – de cele mai puţin grave (dependența de jocuri și internet, tulburări de conduită, tulburări de atașament), la cele mai grave (dependenţa de droguri şi alcool, abuzurile fizice, sexuale şi stresul post-traumatic etc.) sau cum să le ofere sprijin în cazul tranziţiilor majore în viaţă (plasarea în familii surogat, doliu, divorţul părinţilor etc.).

“Până de curând, România nu a reuşit să specializeze, la standardele Uniunii Europene, suficienţi experţi în psihoterapia copiilor şi adolescenţilor. Din păcate, ţara noastră se află la coada clasamentului U.E. privind numărul de specialişti pregătiţi la standarde europene pentru psihoterapia copilului şi adolescentului. Graţie acestui parteneriat pe care l-am creat cu Asociaţia Europeană Interdisciplinară pentru Terapie cu Copii şi Tineri, am reuşit să aducem acest program de formare şi în România, cu scopul de a suplini acest gol pe care îl avem. Există o cerinţă mare în piaţă, părinţii au mare nevoie de specialişti, care să îi ghideze prin deja complicatul traseu pe care şi-l croiesc copiii şi adolescenţii. Ne dorim ca la finalizarea acestui proiect educaţional, să reuşim să certificăm, la standarde europene, cel puţin 100 de psihoterapeuți, pe care să-i plasăm în piaţă şi care să aducă un plus de valoare în relaţia părinte-copil”, declară dr. Oana Maria Popescu, președintele Asociației de Cercetare, Consiliere și Psihoterapie Integrativă şi coordonatorul programului de formare.

Echipa de formatori este una mixtă, aceștia fiind atât din România, cât și din două ţări europene, și este compusă din următorii: Oana Maria Popescu, Loredana Ileana Vîșcu, Silvia Georgiana Gane, Adriana Oachiș, Gabriel Balaci (România), Tina Peraica (Croaţia) şi Joana Hewitt-Evans (Marea Britanie).

Dependenţele apar din cauza că unele persoane resimt un gol interior, precum stima de sine scăzută sau lipsa iubirii din partea persoanelor apropiate, iar aceste carenţe încearcă să le împlinească prin mijloace exterioare. “Persoana în cauza, după lungi perioade de cugetări interioare, va ajunge să creadă că nimic din ceea ce îi oferă corpul, propriul sine, viaţa lui, nu reuşesc să îi satisfacă nevoile, dorinţele şi aşteptările. Va monitoriza alternativele şi, într-un moment de slăbiciune, probabil şi din cauza lipsei unui suport psihologic din partea familiei, va decide că doar mijloacele exterioare îl pot ajuta. Acela este punctul critic în care multe persoane pot genera dependenţe de ordin psihologic şi fizic, ambele tipuri fiind la fel de periculoase. Dacă dependenţa psihică se referă la dorinţa compulsivă de a consuma anumite substanţe sau de a repeta anumite comportamente pentru a obţine starea de bine, dependenţa fizică se referă la apariţia unor simptome specifice în momentul în care organismul simte lipsa substanţei sau a comportamentului adictiv, precum se întâmplă în timpul sevrajului”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

Specialistul crede că în funcţie de factorul declanşator se poate anticipa şi tipul de adicţie sau dependenţă care poate fi generat:

Atunci când resimţim lipsa de iubire, poate apărea dependenţa de mâncare.

În momentul în care ni se resping unele dorinţe sau le autorespingem, există şanse mari ca să devenim dependenţi de dulciuri.

Prin reprimarea emoţiilor poate apărea dependenţa de fumat,

Lipsa de acceptare, de apreciere şi de încredere în sine sunt factori favorizanţi pentru dependenţa de jocuri de noroc.

Atunci când nu ne găsim locul în societate, în propria viaţă, şi încercăm să fugim de realitate în căutarea unei lumi mai bune, se consolidează un fundament favorizant pentru apariţia dependenţei de droguri sau de alcool.

Pentru a ieşi din capcana minţii noastre, care ne tot bombardează cu mesaje negative, că nu suntem iubiţi şi avem nevoie de stimuli externi pentru a fi fericiţi, trebuie să parcurgem câteva etape foarte importante. Prima este conștientizarea și acceptarea faptului că există o situație deficitară, respectiv instalarea unei dependențe. Următoarele etape sunt căutarea unui ajutor specializat şi urmarea paşilor terapeutici pentru schimbarea comportamentului compulsiv.

În opinia lui Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză, adicţia apare atunci când dăm curs acelei compulsii de a instala prima dată jocul şi se intensifică după ce prindem primul Pokémon, de regulă acesta fiind în proximitatea noastră. Acea mică “victorie” a noastră generează în creier o mică “explozie”, care eliberează o cantitate mare de dopamină, numită şi hormonul plăcerii. Astfel, în opinia specialistului, de fiecare dată când punem în practică acel comportament, coroborat cu interacţiunea crescută oferită de joc, simţim o plăcere foarte mare şi creierul nostru îşi doreşte repetarea comportamentului creând astfel un cerc vicios. Cu cât repetăm mai mult gestul sau trecem la un nivel superior, cu atât nevoia, respectiv adicţia, creşte.

“În spatele oricărui tip de dependenţă – deci şi în cazul adicţiei faţă de jocul Pokémon Go – se ascunde întotdeauna o emoţie, o stare interioară de dezechilibru, stres sau tensiune interioară. Dependenţa devine astfel un sistem de apărare care lucrează de cele mai multe ori inconştient, independent de voinţa noastră, protejându-ne de acel stres. Ce putem să facem noi la nivel conştient este să combatem aceste comportamente nocive, să eliminăm tensiunile interioare care conduc la comportamente automate. Nu vom vorbi despre autohipnoză sau alte metode de lucru cu subconştientul, ci de ceea ce putem să facem lucrând doar cu mintea conştientă”, declară Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză.

Cum putem scăpa de obsesia “Pokémon Go”? Specialistul consideră că mulţi oameni eşuează în faţa comportamentului, deoarece nu conştientizează că există o diferenţă majoră între a simți o dorinţă interioară şi a o pune în practică sau a executa acțiunea de satisfacere a ei. Aşadar, atunci când cedăm în faţa dorinţei, de fapt o vom întări şi mai mult. Știind acest lucru, putem să ne folosim chiar de acest proces și, întrerupându-l, putem diminua sau chiar eradica acea dorință care pare irezistibilă. Prezentăm mai jos două tehnici foarte simple și eficiente care ne ajută să nu mai dezvoltăm obsesii, în special unele aşa de mari, cum s-au dezvoltat în cazul fenomenului “Pokémon Go!, sau să combatem și să eliminăm dependențele cu care ne confruntăm deja.

Tehnici:

Amână: Nenumărate studii arată că, indiferent dacă dăm sau nu curs impulsului puternic de a ne juca (sau orice altă dependență), intensitatea sa scade radical până la dispariția completă uneori, după aproximativ 10-15 minute. Practic, atunci când simți că „trebuie” să… fumezi, bei, mănânci, sau să joci Pokemon, dacă în loc să dai curs impulsului, îți propui să mai aștepți 10-15 minute, foarte probabil că acea „nevoie” se va reduce sau va dispărea complet. “Când simţim acea tensiune interioară – să deschidem jocul şi să hoinărim brambura pe străzi pentru a prinde Pokémonii cei obraznici – trebuie să nu îi dăm curs ci să o observăm şi apoi să ne concentrăm pe altceva, cam 10-15 minute. Vom vedea că acea dorinţă scade încetul cu încetul şi, uneori, chiar vom uita că aveam de prins monstruleţi”, afirmă Eugen Popa.

Întârzie: O metodă la fel de eficientă este ca, înainte de a porni jocul, să întârziem acţiunea cam 15 secunde şi să observăm gestul nostru. “Pare un lucru banal, dar efectele sunt incredibile. Întrucât facem multe gesturi fără să le conştientizăm, acestea devin automatisme, iar în acele 15 secunde avem timp să vizualizăm gestul nostru şi să-l calificăm ca fiind unul impulsiv sau unul natural. În acest fel, reuşim, în timp, să eliminăm acea dorinţă puternică prin amânarea satisfacerii ei. Tehnica poate fi folosită la mult mai multe adicţii, printre care fumatul, mâncatul compulsiv sau consumul de alcool”, conchide Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză

Adriana Bahmuţeanu (38 ani) este o împătimită a fardurilor şi a produselor cosmetice Miss COP. Vedeta Antenei 2 merge cel puţin o dată pe săptămână în magazinul Miss COP de cosmetice de lux din Mal de unde îşi cumpără o mulţime de produse pentru machiaj pe care le foloşte chiar şi în timpul emisiunii. 

Am surpins-o pe Adriana Bahmuţeanu la cumpărături în magazinul de cosmetice Miss COP din Mall Vitan de unde şi-a achiziţionat mai multe produse, printre care şi un superb ruj roşu, sfătuită îndeaproape de Valeria Ratcu, propietara magazinului Miss COP .   ”Îmi cumpăr cel puţin o dată pe săptămână farduri şi produse de machiaj, dar şi de îngrijire facială şi corpoarală. Îmi plac atât de mult fardurile de aici, încât, dacă apuc să intru în magazin îmi pun în coş o mulţime de produse, de care nu am neaprat nevoie, dar le iar doar pentru că îmi plac cum arată. Recent am fost şi mi-am cumpărat produse de 200 de lei.  Dar cel mai mult îmi place un ruj roşu, foarte hidratant, dar mi-am mai luat  şi un gel de duş şi cremă de corp cu ciocolată, care sunte recomandate anticelulită. Mai folosesc şi un ulei hidratant de corp şi şi unul pentru păr absolut senzaţionale” a declarat încântată Bahmu.