Decizia vine în urma analizei datelor înregistrate la finalul clasei a VIII-a. Acestea au relevat diferenţe notabile între mediile, mai mari, obţinute de elevi în şcoală, pe parcursul gimnaziului, şi mediile, mai mici, obţinute de aceştia la Evaluarea Naţională. Cele mai multe situaţii (59,52% din unităţile de învăţământ) relevă diferenţe de 2 până la 2,5 puncte între felul în care au fost evaluaţi elevii pe parcursul gimnaziului şi media de la evaluarea naţională a acestora. 

Această ruptură între cele două tipuri de evaluare a fost identificată în 25 de judeţe: Iaşi, Sibiu, Braşov, Argeş, Giurgiu, Bacău, Constanţa, Dâmboviţa, Maramureş,  Alba, Vaslui, Bistriţa-Năsăud, Mehedinţi, Sălaj, Tulcea, Bihor, Arad, Teleorman, Satu-Mare, Covasna, Dolj, Harghita, Călăraşi, Botoşani şi Ialomiţa. În alte 6 județe (Vâlcea, Mureş, Timiş, Hunedoara, Caraş-Severin, Olt) diferenţele sunt şi mai mari, depăşind 2,5 puncte. O situaţie considerată acceptabilă, respectiv un raport de 1,5 până la 2 puncte între mediile pe ciclul gimnazial şi cele la Evaluarea Naţională, se înregistrează în judeţe precum Gorj, Suceava, Vrancea, Ilfov, Prahova, Cluj, Buzău, Galaţi şi Neamţ (reprezentând 21,42% din totalul unităţilor de învăţământ, la nivel de ţară). Numai Bucureştiul şi județul Brăila înregistrează un raport normal între evaluarea la clasă şi Evaluarea Națională, dar reprezintă doar 4,76% din totalul judeţelor. O situaţie îngrijorătoare o reprezintă şi faptul că 35.000 de elevi, din totalul celor care au participat la Evaluarea Naţională, nu au reuşit să obţină minim 5. O parte a elevilor se încadrează în sfera analfabetismului funcţional. De asemenea, abandonul şcolar este un fenomen întâlnit mai ales la trecerea de la învăţământul gimnazial la cel liceal şi este direct proporţional cu eşecul şcolar înregistrat în urma Evaluării Naţionale.

Toate unităţile de învățământ unde diferenţele de notare sunt mari sau unde numărul de elevi cu medii de promovare a fost scăzut vor fi monitorizate în mod constant.

Inspectoratele şcolare vor realiza analize, punctuale, iar conducerile şcolilor vizate vor fi evaluate în funcţie de măsurile pe care le vor adopta pentru îmbunătăţirea procesului de predare – învăţare.

Menţionăm că toate măsurile adoptate de ministrul Educaţiei au fost discutate şi agreate cu partenerii sociali – sindicatele reprezentative, asociaţiile de părinţi. 

Ministrul interimar al Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Liviu Marian Pop, a decis, prin ordinul de ministru nr. 4390/7.06.2012, înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Violenţei în mediul şcolar.

Consiliul funcţionează la nivelul MECTS şi are următoarea componenţă: Liviu Marian Pop – ministru, Stelian Victor Fedorca – secretar de stat pentru învăţământ preuniversitar, Liliana Preoteasa – Director General, Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii, Eugen Stoica –  inspector, Direcţia Inspecţie Şcolară, Daniela Călugăru – inspector, Direcţia Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii şi Programe, Monica Vanda Munteanu – consilier pentru afaceri europene, Serviciul Politici Publice, Robert Berezovski, directorul Corpului de Control al ministrului, Mihaela Singer – directorul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, Silviu Cristian Mirescu – directorul Centrului Naţional de Evaluare şi Examinare şi Constantin Şerban Iosifescu, preşedinte al Agenţiei Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar.

Consiliul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Violenţei în mediul şcolar are ca principală atribuţie asumarea rolului unui Observator naţional anti-violenţă care va monitoriza şi evalua modul de aplicare la nivel naţional a strategiei naţionale pentru combaterea violenţei în mediul şcolar. De asemenea, acestui consiliu îi revin şi sarcinile de a elabora şi valida metodologii de colectare a informaţiilor referitoare la violenţa şcolară (indicatori, proceduri de colectare a informaţiei etc.), respectiv de a monitoriza fenomenul violenţei în şcoală prin coordonarea culegerii periodice de informaţii referitoare la problematica violenţei şcolare, de la nivel judeţean şi local. Alte atribuţii ale consiliului recent înfiinţat sunt iniţierea unor acţiuni de consultare cu diferite organizaţii şi instituţii guvernamentale şi neguvernamentale, cu privire la problema violenţei în cadrul sistemului educativ, propunerea şi iniţierea de forme de cooperare intra şi inter-instituţionale în vederea prevenirii şi combaterii violenţei în mediul şcolar,  iniţierea de programe şi campanii naţionale de prevenire şi combatere a violenţei în mediul şcolar, respectiv elaborarea unui raport naţional anual privind fenomenul violenţei în şcoală, pe baza setului de indicatori specifici.

În vederea îndeplinirii obiectivelor fixate prin strategie şi operaţionalizate în planurile de acţiuni, Consiliul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Violenţei în mediul şcolar iniţiază şi administrează relaţii de consultanţă sau de cooperare inter-instituţională cu instituţii guvernamentale sau neguvernamentale precum: Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Consiliul Naţional al Audiovizualului, Ministerul Culturii şi Cultelor, ONG-uri reprezentative la nivel naţional, cu preocupări în domeniul activităţilor de prevenire şi combatere a fenomenului violenţei etc.

Consiliul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Violenţei în mediul şcolar se va întruni semestrial şi va adopta deciziile care se impun în funcţie de obiectivele propuse.