constientizare – InfoPress.Tv Romania

Reziliența emoțională. Cum faci față stresului

Stefania Stavarache — Tue, 17 Jun 2025 08:57:28 +0000

Ritmul accelerat al vieții, incertitudinile, expunerea constantă la informație și presiunile personale sau profesionale ne testează capacitatea de a rămâne în echilibru. În acest context, reziliența emoțională devine una dintre cele mai importante resurse psihologice ale omului modern.
Reziliența emoțională se referă la capacitatea unei persoane de a se adapta în fața stresului sau a crizelor. Cei rezilienți reușesc să „meargă înainte” și să facă față adversităților fără consecințe de lungă durată. Cei mai puțin rezilienți, însă, au dificultăți mai mari în gestionarea stresului și a schimbărilor – fie ele majore sau minore.
Cercetările arată că persoanele care gestionează cu ușurință stresul cotidian sunt, de asemenea, mai capabile să facă față cu brio și unor crize serioase. Prin urmare, reziliența nu este importantă doar în fața tragediilor, ci și în provocările obișnuite ale vieții de zi cu zi.

Dezvoltarea rezilienței emoționale nu necesită întotdeauna intervenții majore sau procese terapeutice intense. Uneori, puterea de a face față stresului și de a rămâne centrat în fața provocărilor vine din alegeri simple, repetate și conștiente, care modelează treptat modul în care ne raportăm la lume și la noi înșine.

Iată care sunt pilonii rezilienței emoționale:
1. Conștientizarea de sine. Asta presupune să-ți observi gândurile, emoțiile și reacțiile în timp real, fără să le judeci sau să le reprimi. Cu cât devii mai conștient de tiparele tale automate – cum reacționezi la stres, ce te rănește, ce te activează emoțional – cu atât câștigi mai mult control asupra felului în care gestionezi provocările. Această formă de luciditate emoțională este fundamentul tuturor schimbărilor interioare.

2. Reglarea emoțională. Reziliența nu înseamnă să nu simți, ci să știi cum să-ți reglezi emoțiile intense. Atunci când corpul este în alertă, mintea intră în blocaj, iar reacțiile devin impulsive. Prin tehnici precum respirația conștientă, relaxarea progresivă, mindfulness sau mersul în natură, îți poți calma sistemul nervos. Un corp liniștit creează spațiu pentru gândire clară și acțiuni constructive, chiar și în mijlocul evenimentelor stresante.

3. Flexibilitate în gândire. Unul dintre cele mai puternice instrumente ale unei persoane reziliente este capacitatea de a schimba perspectiva. Nu putem controla tot ce ni se întâmplă, dar putem controla sensul pe care îl dăm evenimentelor. În loc de „nu voi reuși niciodată”, întreabă-te „ce pot învăța din asta?”, „care e partea asupra căreia am control?”, „ce resurse interioare am uitat să folosesc?”.

4. Relații importante. Avem nevoie de oameni în jurul nostru care să ne fie alături nu doar când totul merge bine, ci mai ales când ne simțim copleșiți, confuzi sau fragili. Relațiile sigure – cu familia, prietenii apropiați, partenerul de viață– funcționează ca un fel de plasă de siguranță psihologică. Ele ne oferă înțelegere, validare și sprijin emoțional, reducând senzația de singurătate și nesiguranță. A vorbi sincer despre ce simți, a cere ajutor fără rușine – toate acestea sunt acte de maturitate care, paradoxal, întăresc nu doar legăturile, ci și forța ta interioară.

5. Autocompasiunea. Autocompasiunea înseamnă să te porți cu tine însuți așa cum ai face cu un prieten drag care trece printr-un moment greu. Nu înseamnă slăbiciune sau autocompătimire, ci o atitudine sănătoasă și matură de înțelegere și acceptare a propriei suferințe. În loc să te judeci sau să te învinovățești pentru greșeli sau vulnerabilitate, alegi să te susții cu blândețe

6. Sensul personal. Unul dintre cei mai puternici predictori ai rezilienței este sentimentul că viața ta are un sens. Acesta poate veni din muncă, relații, spiritualitate, pasiuni sau cauze în care crezi profund. Când ai un „de ce” clar, găsești și un „cum” – chiar și atunci când circumstanțele par imposibile. Sensul personal funcționează ca un far interior care te ghidează prin momentele de grele.

7. Încrederea în propriile resurse. Reziliența se hrănește din convingerea că „pot face față, chiar dacă va fi greu”. Nu e vorba de optimism naiv, ci de un sentiment realist al propriei competențe emoționale. Oamenii rezilienți își cunosc limitele, dar nu se definesc prin ele – se definesc prin resursele și valorile care le dau forță.

Angela Nuțu, psihoterapeut și coach: “ Reziliența nu înseamnă să nu suferi, să nu plângi sau să nu te afecteze evenimentele din viața ta. Nu este despre „a fi tare” cu orice preț. Este despre a simți durerea fără să te lași definit de ea. Este abilitatea psihologică de a reveni la un echilibru intern după evenimente traumatice, eșecuri sau pierderi. Este o combinație de reglare emoțională, convingeri sănătoase și susținere relațională. Practic, este un set de abilități care se pot învăța și cultiva.”

Exercițiu de alarmare a populației

Stefania Stavarache — Wed, 02 May 2018 06:55:05 +0000

Inspectoratul pentru Situații de Urgență continuă miercuri, 2.05.2018, între orele 10:00 şi 11:00, un exercițiu de alarmare a populației în scopul verificării cunoașterii componenței semnalelor de alarmare publică de către populație.
Semnalul „Alarmă aeriană“ este compus din 15 sunete, a câte 4 secunde fiecare, cu pauză de 4 secunde între ele.
În cazul în care alarma nu reprezintă un exercițiu, ci o situație reală, semnalul anunțat mai sus va fi precedat de „Prelarmă aeriană“ compusă din 3 sunete a 32 de secunde fiecare, cu pauză de 12 secunde între ele.
Semnalul „Alarmă la dezastre“ este compus din 5 sunete, a câte 16 secunde fiecare, cu pauză de 10 secunde între ele.
În situații reale la finalul alarmării se transmite semnalul acustic „Încetarea alarmei“, compus dintr-un sunet continuu, de aceeași intensitate, cu durata a 2 minute.

Ziua internaţională pentru conştientizarea pericolului reprezentat de minele antipersonal

Redactor — Wed, 04 Apr 2012 10:27:15 +0000

Începând cu anul 2006, Adunarea Generală ONU a declarat ziua de 4 aprilie – Ziua internaţională pentru conştientizarea pericolului reprezentat de minele antipersonal şi asistenţă în lupta împotriva acestora.

Pentru marcarea acestei sărbători în anul 2012, la Palatul Naţiunilor din Geneva a fost lansată recent iniţiativa intitulată „Lend your leg”. Iniţiativa constă în colectarea a cât mai multor imagini cu persoane afectate de acest flagel şi purtând un afiş al campaniei „Lend your leg”. Imaginile vor fi prezentate într-un film, care va fi diseminat în ziua de 4 aprilie 2012 prin reţelele de socializare şi pe website-ul www.lendyourleg.org. Unul din statele care s-au implicat activ în derularea iniţiativei este Columbia, a doua ţară din lume din punct de vedere a numărului de victime provocate de minele anti-personal

În cursul anului 2011 un număr de 3956 persoane au fost victime ale minelor antipersonal. În ciuda eforturilor depuse la nivel mondial pentru atenuarea impactului utilizării minelor antipersonal, un număr mare de ţări continuă să fie afectate de acestea.

Uniunea Europeană este total implicată, atât din punct de vedere politic, cât şi financiar, în această campanie internaţională. De la intrarea în vigoare a Convenţiei de interzicere a minelor anti-personal (Convenţia de la Ottawa), UE a sprijinit obiectivele promovate de aceasta.

România s-a numărat printre primele state semnatare ale Convenţiei de la Ottawa, la 3 decembrie 1997. Convenţia a fost ratificată de Parlament în noiembrie 2000 şi a intrat în vigoare pentru România la 1 mai 2001.

România a finalizat procesul de distrugere a stocurilor de mine anti-personal la 25 martie 2004, cu peste un an în avans faţă de data limită stabilită prin Convenţie (1 mai 2005).

Informaţii suplimentare

Convenţia privind interzicerea folosirii, stocării, producerii, transferului de mine anti-personal şi distrugerea acestora (cunoscută şi sub denumirea de Convenţia de la Ottawa) a fost adoptată la Oslo, la 18 septembrie 1997 şi a intrat în vigoare la 1 martie 1999. Până în prezent 159 de state au devenit părţi la Convenţie.

La Conferinţa de evaluare a Convenţiei de la Ottawa, desfăşurată în decembrie 2009 la Cartagena (Columbia), a fost adoptat ”Planul de acţiune Cartagena 2010 – 2014. Sfârşitul suferinţelor provocate de minele anti-personal”, prin care statele părţi s-au angajat să coopereze în vederea îndeplinirii următoarelor obiective: universalizarea Convenţiei, distrugerea stocurilor de mine anti-personal, curăţarea câmpurilor de mine şi furnizarea de asistenţă victimelor.