Legea, la art 104 alin (4), prevede astfel: ,,Baza de calcul al fondurilor alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale, pentru finanțarea de bază, o constituie costul standard per elev/preșcolar. Costul standard per elev/preșcolar se determină pentru fiecare nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu. Determinarea costului standard per elev/preșcolar se face de către Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, în condițiile prezentei legi și conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și aprobate prin hotărâre a Guvernului. Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar cuprinde reprezentanții Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ai partenerilor sociali și ai structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale.”

Având în vedere importanța pe care o are în distribuirea fondurilor pentru educație, considerăm că este necesară înființarea structurii, pentru o mai bună coordonare a finanțării educației. Unul dintre cele mai concludente exemple în acest sens îl reprezintă formula de finanțare, a cărei bază de finanțare cuprinde în principal costul standard per elev multiplicat cu numărul elevilor dintr-o școală.

Astfel, în loc să luăm în calcul diferiți parametri care ar trebui să indice situațiile în care investițiile ar trebui să fie mai ridicate, după anumiți factori ,,de risc”, modul de finanțare este unul rigid, fără să se plieze pe realitatea școlilor din România. Una dintre atribuțiile principale pe care ar trebui să le dețină structura, odată înființată, este tocmai realizarea formulei de finanțare.

,,Până la urmă, CNFIP ar cuprinde toți actorii relevanți ai sistemului: ministerul educației, reprezentanții partenerilor sociali, ai autorităților publice locale. Finanțarea educației, și așa precară, trebuie să se realizeze prin consensul și dezbaterea părților implicate, pentru o utilizare cât mai eficientă. Până la urmă, poate chiar mai important decât suma acordată e modul în care este investită, iar astfel trebuie să ia în calcul nevoile elevilor, beneficiari primari ai învățământului, nevoile profesorilor și strategiile de investiții ale administrațiilor publice locale. Ne-a fost reconfirmată necesitatea acestei structuri, după ce am observat modul lipsit de o strategie clară (diferită de numărul de elevi din școală) prin care unele localități acordă finanțarea școlilor, prin informații de interes public în baza legii 544/2001, prin aplicația – Ia statul la întrebări -, realizată de România Curată. Credem că după aproape 5 ani, este momentul să facem pasul spre înființarea CNFIP.” a declarat Horia Onița, președintele Consiliului Național al Elevilor.

Invităm sindicatele din învățământul românesc preuniversitar, cât și structurile asociative ale administrațiilor publice locale să se poziționeze în favoarea înființării CNFIP și credem că printr-o structură care se specializează pe calcularea și structurarea costului standard per elev și a finanțării educației, discrepanțele dintre realitatea școlilor din România și a nevoilor de finanțare și modul în care arată costul standard per elev se vor diminua.

Consiliul National al Elevilor

Principiul gratuității învățământului de stat este consacrat de prima teză a articolului 32, alineatul (4) din Constituția României, acesta fiind reiterat și în Legea educației naționale, la articolul 9, alineatul (3). Din păcate, unitățile de învătământ sunt nevoite, de cele mai multe ori, să ceară acești bani elevilor, pentru a acoperi lipsa finanțării complementare din partea autorităților locale, refuzul acordării acestui tip de finanțare, din care, conform legii educației, trebuie realizate investiții în școlii, asigurată pază ș.a., fiind, din nefericire, o practică comună în rândul unităților administrativ-teritoriale.

Fondul școlii a devenit o practică cutumiară în rândul societății românești, acordarea acestuia avându-și originile în perioada comunistă și perpetuându-se și în epoca post-decembristă, în mentalul colectiv al comunității intrând faptul că acest lucru este normal. CNE și AEC consideră că această practică poate fi oprită doar prin introducere unor prevederi, prin care să poată fi sancționați drastic toți cei care pretind sau oferă fondul școlii. De asemenea, concomitent cu introducerea sancțiunilor pentru colectarea fondului școlii, suntem de părere că art. 103 din legea educației trebuie modificat, în sensul în care finanțarea complementară să devină obligatorie, în prezent norma fiind permisivă, iar autoritățile locale luând decizia, de cele mai multe ori, să nu acorde aceste sume de bani. Totodată, solicităm Ministerului Educației, Asociației Municipiilor din România (AMR), Asociației Orașelor din România (AOR), precum și Asociației Comunelor din România (ACR), să facă presiuni pe lângă conducerea unitaților administrativ-teritoriale, în vederea acordării unei finanțări complementare corespunzătoare unităților de învățământ din raza acestora.

“Învățământul este conform legii gratuit, însă cu toții ştim foarte bine că asemeni multor altor prevederi ce au legătura cu educația, foarte puține şcoli respectă acest lucru. Nu putem nega faptul că rădicina problemei este la unitățile administrativ-teritorie care refuză să acorde finanțare complementară pentru a asigura buna funcționare a şcolilor şi inerent nu admit faptul că educația ar trebui să fie o prioritate. Cercul vicios se continuă cu şcolile, cele care se eludează de orice răspundere, dispunând colectarea fondului şcolii prin ceea ce ei numesc cotizația (voluntară) la asociația de părinți. Evident, în acest mod banii cheltuiți nu vor respecta legea achizițiilor publice, şcoala comandând bunuri prin asociație. Acesta cotizație voluntară naşte însă controverse, cei care refuză să o plătească cu toată presiunea de grup fiind sancționați în diferitr feluri.” a declarat Horia-Șerban Onița, președintele Consiliului Național al Elevilor.

“Statul va refuza să acorde o finanțare corespunzătoare sistemului de învățământ, atâta timp cât va știi că elevii și părinții sunt dispuși să cotizeze cu fonduri suplimentare, pentru a beneficia de condiții decente, imperioase pentru derularea unui proces educațional de calitate. Atât elevii, cât și părinții acestora, își doresc condiții optime de învățare. Dar, soluția nu este să cotizăm cu bani către unitățile de învățământ. Întreaga comunitate școlară trebuie să facă presiuni pe lângă autoritățile locale pentru acordarea unei finanțări complementare corespunzătoare. Din păcate, fondul școlii a devenit o practică comună în rândul elevilor, părinților și profesorilor. De aceea, singurul de mod de stoparea a acestui fenomen este introducerea unor sancțiuni.” a declarat Constantin-Alexandru Manda, președintele Asociației Elevilor din Constanța.

Consiliul Național al Elevilor consideră că delimitarea condițiilor de acces pentru profesori și elevi, precum se constată din articolul 3 alineatul 2 al textului propus, pe lângă faptul că este o acțiune discriminatorie,  ar reprezenta o măsură retrogradă ce se îndepărtează de la valorile europene pe care sistemul de învățământ românesc și-a propus să le promoveze în procesul de educare al elevilor. Profesorul și elevul reprezintă doi actori parteneri ai sistemului de învățământ a căror relație se bazează pe respect reciproc și nu pe subordonare.

Decizie contestată și în cadrul Regulamentului de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar ( ROFUIP ),  inițiativa ar propune obligativitatea purtării uniformei școlare. Consiliul Național al Elevilor se simte obligat să readucă la cunoștință articolul 9 alineatul 3 din Legea Educației Naționale: ,, Învăţământul de stat este gratuit” iar astfel impunerea achiziționării unei uniforme cu un preț ce întrece în multe cazuri suma de 300 de RON nu poate decât să oblige părinții la cheltuieli neasumate și fără intenția expresă a acestora.

Prin interzicerea dreptului de a părăsi incinta unității de învățământ a elevilor minori decât cu încuviințarea scrisă a părinților, articolul 8 nu ia un considerare prevederile Codului Civil care diferențiază drepturile și discernământul elevilor de peste 14 ani față de ceilalți minori. Astfel, actul are intenția de a priva de libertate elevi care în baza legilor în vigoare au dreptul de părăsi incinta unității de învățământ în orice moment doresc.

Un pas important spre evoluția sistemului de învățământ din România se va realiza în momentul în care se va înțelege în mare măsură faptul că educația se realizează prin exemple, prin stârnirea curiozității și a interesului pentru cunoaștere și nu prin impunerea anumitor standarde sau circumstanțe.

Consiliul Naţional al Elevilor atrage atenția asupra importanței  respectării deciziei Curţii Constituţionale, cu privire la desfășurarea cursurilor de religie în unitățile de învățământ preuniversitar, de către toți actorii sistemului de învățământ din România.

La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplină.

Conform declarației ministrului Sorin Cîmpeanu, ministrul Educaţiei și Cercetării Științifice, părinţii pot depune cerere prin care să îşi înscrie copiii la ora de Religie până la data de 6 martie 2015. Consiliul Național al Elevilor încurajează elevii și părinții să aleagă în deplinătatea discernământului și să nu cedeze în fața presiunilor unor terțe persoane