Mănăstirea Hârbovăţului deține icoana din secolul al XVIII-lea, pe când stareţ era egumenul Pahomie. Icoana, păstrată cu sfințenie generații de-a rândul în familia colonelului Nicolae Alexei Albaduev, a fost dăruită mănăstirii în urma unei tragice întâmplări. După ce colonelul s-a spovedit părintelui Pahomie, în decembrie 1790, a plecat spre casă cu un cal tânăr și neînvățat, care l-a trântit și l-a omorât. Până în anul 1812, mănăstirea a fost reconstruită de trei ori, după trei incendii, și, de fiecare dată, icoana a fost găsită în cenușă, cu fața în jos, nearsă, cu toate că era pictată pe pânză şi lipită pe lemn de tei.