Biserica Ortodoxă îi va cinsti marți, 28 februarie, pe Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian şi Gherman din Dobrogea. Cu acest prilej, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va oficia Sfânta Liturghie după următorul program:  sâmbătă, 25 februarie, începând cu ora 8.45, la schitul „Sfântul Gherman”, din apropierea localității Băneasa;  duminică, 26 februarie, începând cu ora 8.45, la mănăstirea „Sf. Ioan Casian” din județul Constanța, de lângă localitatea Târgușor. Aici, credincioșii vor putea cinsti moaștele Sfântului Efrem cel Nou și un papucel al sfântului, ce vor fi aduse de la mănăstirea „Sf. Dionisie Exiguul și Sf. Efrem cel Nou”, din apropiere.

Sfântul Cuvios Ioan Casian s-a născut prin anul 360, iar Sfântul Cuvios Gherman în jurul anului 368. Cel mai vechi biograf al Sf. Ioan Casian, Ghenadie de Marsilia, afirmă că sfântul era de „neam scit”.

La începutul secolului trecut, arheologul Vasile Pârvan a efectuat campanii de săpături în Dobrogea, descoperind (în anul 1912), în pădurea Șeremet (azi Ioan Casian), două inscripții în care se amintește de ținutul Casienilor: „Hotarele peşterilor Casienilor” și „Hotarele Casienilor şi peşterile”. Locul respectiv este considerat de istorici drept „patria lui Ioan Casian”. Astăzi, nu departe de acel loc, este o vatră monahală: mănăstirea „Sfântul Ioan Casian”.

Încă din tinerețe Sfinții Ioan Casian și Gherman s-au dedicat vieții monahale. În preajma anului 380, cei doi, împreună cu sora Sf. Ioan Casian, au mers în Palestina, unde au rămas aproximativ cinci ani la o mănăstire din apropierea Betleemului, apoi au trecut în Egipt, pentru a cunoaște viețuirea părinților din pustiu. În preajma anului 400 au pornit spre Constantinopol, unde era patriarh Sfântul Ioan Gură de Aur, care l-a hirotonit pe Sfântul Ioan diacon, iar pe Sfântul Gherman, preot.

În jurul anului 405 cei doi prieteni au mers la Roma, încercând să-și apere mentorul, pe Sfântul Ioan Gură de Aur, în conflictul pe care îl avea cu împărăteasa Eudoxia. Aici au fost solii clerului și credincioșilor din Constantinopol, rugându-l pe Papa Inocentiu I să vină în ajutorul Sf. Ioan Gură de Aur, care fusese exilat pentru a doua oară. Aici, Sf. Ioan Casian a fost hirotonit preot, iar Sfântul Gherman a trecut la cele veșnice.

În preajma anul 415, Sfântul Ioan Casian s-a stabilit la Marsilia și a întemeiat două mănăstiri: una de călugări, cu hramul „Sfântul Victor”, cealaltă de călugărițe, cărora le-a dat primele reguli monahale, inspirate din tradiția mânăstirilor răsăritene. De aceea, el este considerat întemeietorul monahismului în Apus. A redactat trei scrieri importante: „Despre așezămintele mănăstirești de obște (chinoviale) și despre remedii contra celor opt păcate capitale”, „Convorbiri cu părinţii” şi „Despre întruparea Domnului”. Totodată, a introdus „Patericul” (convorbiri cu părinții pustiei) în literatura teologică apuseană.

Sfântul Ioan Casian a murit la Marsilia, în anul 435.

Ambii sfinţi au fost canonizaţi de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1992.

Botezul Domnului, vineri, 6 ianuarie in Arhiepiscopia Tomisului

– ora 8.45, IPS Teodosie va oficia Sfânta Liturghie la Catedrala „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Constanța;

– ora 11.00, de la Catedrală se va porni în tradiționala Procesiune de Bobotează până în Portul Turistic Tomis;

– ora 11.45, în Portul Turistic Tomis, ierarhul Tomisului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, va oficia slujba de Sfințire Mare a apei. La sfârșitul acesteia arhiepiscopul va arunca 3 cruci în apele mării, ce simbolizează Arătarea Sfintei Treimi la apa Iordanului;

– ora 15.00, Arhiepiscopul Tomisului va oficia slujba de Sfințire Mare a apei la debarcaderul din localitatea Ovidiu;

– ora 17.00, IPS Teodosie va oficia slujba Vecerniei la biserica „Sf. Ioan Botezătorul” din Constanța, situată în zona Pod Butelii, care-și serbează hramul a doua zi.

Primele menţiuni despre această sărbătoare apar înainte de secolul III, iar atestarea documentară s-a făcut de către Clement Alexandrinul, în lucrarea „Stromata I”, dar şi în „Constituţiile Apostolice”, unde Boboteaza este menţionată alături de Naşterea şi Învierea Domnului.Marii cuvântători ai secolelor IV-V ne-au lăsat predici celebre la Bobotează, iar pe la anul 400 sărbătoarea era ţinută cu mare fast, în această zi fiind interzise reprezentaţiile artistice. Mai târziu, Biserica obişnuia ca Botezul catehumenilor să se facă în ziua de Bobotează, fapt ce a atribuit sărbătorii şi denumirea de luminare sau sărbătoarea luminilor.

Rânduiala bisericească prevede ca în această zi preoţii să meargă pe malul unei ape şi să oficieze slujba sfinţirii mari a apei. Totodată, pentru a sublinia prezenţa Sfintei Treimi în apa Iordanului, preoţii aruncă, după slujbă, trei cruci în apă

Slujba Aghesmei Mari

Inițial slujba Aghesmei Mari se făcea în Ierusalim, unde se păstra amintirea Botezului Mântuitorului. De aici s-a răspândit în Antiohia, Constantinopol și Asia Mică. Vorbind despre importanța Bobotezei, Sf. Simeon al Tesalonicului apreciază că, în această zi, nu se face doar reînnoirea Botezului Domnului, ci și a Harului primit de fiecare dintre noi la Botez.

Slujba Aghesmei Mari este mai dezvoltată şi mai solemnă decât la Agheasma mică, iar cântările şi rugăciunile din cursul ei pomenesc şi proslăvesc îndeosebi Botezul Domnului în apele Iordanului. Elementul central este o mare şi frumoasă rugăciune de sfinţire a apei, adresată Sfintei Treimi („Treime mai presus de fire…”), alcătuire a Patriarhului Sofronie al Ierusalimului, pe la anii 634-638. Rugăciunea conţine o dublă invocare întreită a Duhului Sfânt (de 2 ori câte 3), pentru a se sfinţi apa.În acest fel preînchipuim coborârea în Iordan a celor două firi ale Mântuitorului (Dumnezeu și Om) precum şi arătarea Sfintei Treimi la apa Iordanului.La finalul slujbei preotul slujitor afundă de trei ori crucea şi busuiocul în apă cântând troparul praznicului: „În Iordan botezându-te Tu Doamne …”

Agheasma Mare (Apa sfințită de Bobotează)

Termenul „agheasmă” înseamnă deopotrivă atât lucrarea de sfinţire a apei, cât şi însăşi apa sfinţită. Agheasma de la Bobotează este denumită Mare deoarece are o putere deosebită. Efectele sunt arătate chiar de textul rugăciunii:

„Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Că toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă…”. De aceea, Agheasma Mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămânând tot aşa de proaspătă, de curată şi de bună la gust, ca şi atunci când a fost scoasă din izvor, fapt pe care îl remarcă, din vechime, Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti. În casele credincioşilor, Agheasma se păstrează la loc de cinste, în sticle curate. Se poate bea pe nemâncate în fiecare zi, până pe 14 ianuarie, când este Odovania praznicului Bobotezei. Ea se mai poate bea în zile de post mai aspru sau la unele sărbători, cu binecuvântarea preotului duhovnic, după Spovedanie.

Anafura se ia după Agheasma Mare.

Sfântul Iachint de Vicina este prăznuit de Biserica Ortodoxă Română pe 28 octombrie. Sfântul Iachint este ultimul mitropolit al Vicinei.  Acesta a trăit în prima jumătate a secolului al XIV-lea şi a fost mai întâi episcop al cetăţii Vicina, situată undeva în Dobrogea, posibil lângă localitatea Isaccea de astăzi sau la cetatea „Păcuiul lui Soare” de lângă mânăstirea Dervent, după ipoteze istorice mai noi. Datorită ocupaţiei tătarilor şi genovezilor, ierarhul a fost nevoit să se retragă la curtea domnească de la Argeş, iar documentele istorice de la Constantinopol spun că în anul 1359 era deja mitropolitul Ungrovlahiei. Totodată, Sfântul Ierarh Iachint a fost prieten şi ucenic al sfântului Grigorie Palama, motiv pentru care a reorganizat monahismul românesc, cu ajutorul Sfântului Nicodim de la Tismana. În anul 1372, Sfântul Iachint s-a mutat către Domnul şi a fost înmormântat în complexul mitropolitan de la Curtea de Argeş. Sfântul Sinod a decis canonizarea sfântului Ierarh Iachint în luna iulie a anului 2008.

Până în secolul al XIV-lea nu se mai păstrează informații despre Sfintele cruci de la Dervent. Adem Paşa, pe moşia căruia se aflau Sfintele Cruci, a amenajat mai multe adăposturi pentru bolnavii creștini și musulmani care-și găseau tămăduire aici.

În perioada stăpânirii otomane Ahmet Bey (șeful unei raiale turcești de pe malul Dunării), aflând că aceste cruci aduc binecuvântare, a cumpărat moșia. Aceasta a fost ferită de foamete și de ciumă, iar mulți creștini veneau aici la muncă, doar ca să se atingă de Sfintele Cruci. În preajma războiului pentru independenţa României, s-a călcat tradiţia ocrotirii crucilor. Unul din descendenţi lui Ahmet a mers la câmp la vremea secerişului şi a observat că aceste Sfinte Cruci sunt foarte cinstite de către slujitori. El a lovit cu sabia în Crucea cea mare şi i-a rupt braţele, iar pe două din cele trei mici le-a scos din pământ.

După Războiul de Independență, un cioban surdo-mut din Coslugea și-a găsit vindecare la crucile de leac de la Dervent. Pe când își înapoia oile din marginea islazului l-a cuprins moleșeala, s-a întins și și-a așezat capul pe brațele curcii tăiate. Aici a dormit până după-amiază. Când s-a trezit a auzit tunetele și picăturile de ploaie. După ce și-a strâns turma care se împrăștiase a realizat minunea. Vestea minunii s-a răspândit și mulți oameni și-au găsit alinare la Crucile de leac de la Dervent, așa cum au fost numite.

(sursa: www.dervent.ro)

Dreptul Ioachim provenea din seminţia lui Iuda şi era un păstor bogat, iar familia lui se distingea printr-o adâncă evlavie. O veche tradiţie arată că Dreptul Ioachim îşi împărţea în fiecare an câştigul muncii sale în trei părţi: una pentru templul din Ierusalim, alta pentru săraci şi a treia pentru nevoile sale. Acesta trăia în Nazaretul Galileii, şi avea ca soţie pe Ana din seminţia lui Levi. Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana erau bogaţi material, dar mai presus de toate bogaţi spiritual, deoarece erau drepţi înaintea lui Dumnezeu şi trăiau după lege.

Sâmbătă, 10 septembrie, de la ora 8.30, IPS Teodosie va oficia slujba de sfințire a picturii bisericii „Sf. M. Mc. Gheorghe” şi „Înălţarea Domnului” din localitatea Ion Corvin, urmată de săvârșirea Sfintei Liturghii arhierești. Pictura a fost realizată de către pr. Mihai Gheorghe, în tehnica fresco.

Duminică, 11 septembrie, începând cu ora 8.45, Arhiepiscopul Tomisului va oficia Sfânta Liturghie la biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Eforie Nord (str. Republicii, nr. 55).

Joi, 8 septembrie, de la ora 8.30, Ierarhul Tomisului va săvârși Sfânta Liturghie la biserica „Sfânta Maria” din Constanța (zona Far). Credincioșii prezenți vor putea cinsti moaștele Sf. Dionisie Areopagitul până la ora 14.00. Tot joi, de la ora 20.00, IPS Teodosie va oficia slujba tunderii în monahism a tânărului student teolog Stanciu Marius la mănăstirea Sf. Teotim din Murfatlar.

Nașterea Maicii Domnului, sărbătorită pe 8 septembrie, este prima mare sărbătoare a  anului bisericesc, început la 1 septembrie. Părinții săi, Ioachim și Ana, erau din neamul lui David și locuiau în cetatea Nazaret din Galileea. Pentru că nu aveau copii, Ioachim și Ana erau defăimați de comunitate, fiind considerați blestemați. Cu nădejde în Dumnezeu, Ioachim s-a retras în munte, în  post și rugăciune, iar Ana a rămas acasă, rugându-se lui Dumnezeu. Arhanghelul Gavriil s-a arătat fiecăruia în parte și le-a vestit că ruga le-a fost ascultată și vor fi binecuvântați, iar prunca care se naște va fi „vas ales” al lui Dumnezeu. Prunca a primit, a opta zi de la naștere, numele de Maria, care înseamnă doamnă, împărăteasă.

Alături de ierarh, preoţi şi credincioşi la procesiune vor participa şi soldați, cu făclii aprinse. La biserica „Sf. Gheorghe” din Mangalia, de la ora 21.00, ierarhul Tomisului va oficia Taina Sfântului Maslu.

Printre sfinții dobrogeni, sinaxarul consemnează prezenţa Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul, monah cu preocupări cărturărești şi iniţiatorul cronologiei creştine. Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul (cel Mic sau Smerit) s-a născut în Scythia Minor între anii 460-470 şi a murit în Italia, la Vivarium, pe la 545-550. Cercetătorii l-au numit fie „erudit daco-roman”, fie „Dionisie Romanul, o podoabă a Bisericii noastre strămoşeşti”.

S-a format în şcolile şi mănăstirile din Dobrogea, a intrat de tânăr în mănăstire şi a ajuns în Orient pentru a cunoaşte mediul monahal din aceste părţi, dar, din cauza răspândirii monofizitismului, a rămas puţină vreme acolo, plecând la Constantinopol, iar spre sfârşitul anului 496 a mers la Roma, la chemarea papei Ghelasie, care avea nevoie de traducători din limba greacă în limba latină. În Italia a rămas până la sfârşitul vieţii.

Avea bune cunoştinţe de astronomie, fapt dovedit în lucrările de cronologie bisericească, fiind inițiatorul calculării erei creştine (actuala cronologie a anilor calendaristici), adică numărarea anilor de la naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. Sf. Dionisie Exiguul a tradus din greacă în latină canoanele primelor patru sinoade ecumenice – Niceea, Constantinopol, Efes şi Calcedon – şi a unor sinoade locale.

Cuviosul Dionisie Exiguul este considerat părintele erei creştine şi al dreptului bisericesc. A fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa din 8-9 iulie 2008, cu data de prăznuire 1 septembrie, când este începutul anului bisericesc. Proclamarea locală a canonizării a avut loc pe 2 noiembrie 2008, la Catedrala arhiepiscopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Constanţa.

Sf. Cuv. Dionisie Exiguul este și ocrotitorul spiritual al Seminarului teologic liceal ortodox din Constanța.

După o experiență de șapte ani în care părintele Viorel Dădârlad a organizat și coordonat activitatea cantinei sociale din Amzacea, iată că, din data de 6 august 2016, s-a mai împlinit o dorință: a deschis o nouă cantină socială, de data aceasta în satul vecin, la General Scărișoreanu. Amenajată în curtea bisericii, în fosta cancelarie parohială, de serviciile cantinei beneficiază aproximativ 16-17 persoane, copii, persoane cu dizabilități ori cu venituri mici sau fără venituri.

După începerea anului școlar părintele se așteaptă ca numărul copiilor care vin la cantină să crească (acum sunt 5-6 copii) fiind disponibile 24 de locuri.

De la ora 22.30, la mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din apropierea localității 23 August, Arhiepiscopul Tomisului va oficia slujba punerii pietrei de temelie pentru un nou corp de chilii și va sfinți clopotnița și clopotele mănăstirii, apoi, la miezul nopții, va săvârși Sfânta Liturghie.

Luni, 15 august, începând cu ora 10.00, IPS Teodosie va fi prezent la manifestările dedicate Zilei Marinei, iar de la ora 11.30, la biserica „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Cumpăna, va oficia Taina Sfântului Botez pentru 2 copii instituționalizați.

Praznicul Adormirii Maicii Domnului reprezintă momentul în care Maica Domnului trece din viața pământească la cea cerească, eveniment ilustrat de cântările Bisericii: „Mutatu-te-ai la Viață, fiind Maica Vieții”. Despre Adormirea Maicii Domnului nu sunt consemnate informații în Sfintele Evanghelii, ci doar în Sfânta Tradiție a Bisericii. Arhanghelul Gavriil i-a adus Maicii Domnului vestea că misiunea sa pe pământ se încheie, iar aceasta a mers în Grădina Ghetsimani. Întorcându-se acasă și-a luat rămas bun de la cei apropiați. Toți apostolii, în afara lui Sf. Ap. Toma, au fost aduși pe norii cerului. A doua zi de la înmormântare a sosit și Sf. Ap. Toma, care a vrut să vadă pentru ultima dată trupul Fecioarei, dar, când mormântul a fost deschis, trupul Preasfintei nu mai era acolo, fusese luat de Fiul Său la ceruri. Cea mai veche atestare documentară a praznicului Adormirii Maicii Domnului este din secolul V.