Dependenţele apar din cauza că unele persoane resimt un gol interior, precum stima de sine scăzută sau lipsa iubirii din partea persoanelor apropiate, iar aceste carenţe încearcă să le împlinească prin mijloace exterioare. “Persoana în cauza, după lungi perioade de cugetări interioare, va ajunge să creadă că nimic din ceea ce îi oferă corpul, propriul sine, viaţa lui, nu reuşesc să îi satisfacă nevoile, dorinţele şi aşteptările. Va monitoriza alternativele şi, într-un moment de slăbiciune, probabil şi din cauza lipsei unui suport psihologic din partea familiei, va decide că doar mijloacele exterioare îl pot ajuta. Acela este punctul critic în care multe persoane pot genera dependenţe de ordin psihologic şi fizic, ambele tipuri fiind la fel de periculoase. Dacă dependenţa psihică se referă la dorinţa compulsivă de a consuma anumite substanţe sau de a repeta anumite comportamente pentru a obţine starea de bine, dependenţa fizică se referă la apariţia unor simptome specifice în momentul în care organismul simte lipsa substanţei sau a comportamentului adictiv, precum se întâmplă în timpul sevrajului”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

Specialistul crede că în funcţie de factorul declanşator se poate anticipa şi tipul de adicţie sau dependenţă care poate fi generat:

Atunci când resimţim lipsa de iubire, poate apărea dependenţa de mâncare.

În momentul în care ni se resping unele dorinţe sau le autorespingem, există şanse mari ca să devenim dependenţi de dulciuri.

Prin reprimarea emoţiilor poate apărea dependenţa de fumat,

Lipsa de acceptare, de apreciere şi de încredere în sine sunt factori favorizanţi pentru dependenţa de jocuri de noroc.

Atunci când nu ne găsim locul în societate, în propria viaţă, şi încercăm să fugim de realitate în căutarea unei lumi mai bune, se consolidează un fundament favorizant pentru apariţia dependenţei de droguri sau de alcool.

Pentru a ieşi din capcana minţii noastre, care ne tot bombardează cu mesaje negative, că nu suntem iubiţi şi avem nevoie de stimuli externi pentru a fi fericiţi, trebuie să parcurgem câteva etape foarte importante. Prima este conștientizarea și acceptarea faptului că există o situație deficitară, respectiv instalarea unei dependențe. Următoarele etape sunt căutarea unui ajutor specializat şi urmarea paşilor terapeutici pentru schimbarea comportamentului compulsiv.

În opinia lui Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză, adicţia apare atunci când dăm curs acelei compulsii de a instala prima dată jocul şi se intensifică după ce prindem primul Pokémon, de regulă acesta fiind în proximitatea noastră. Acea mică “victorie” a noastră generează în creier o mică “explozie”, care eliberează o cantitate mare de dopamină, numită şi hormonul plăcerii. Astfel, în opinia specialistului, de fiecare dată când punem în practică acel comportament, coroborat cu interacţiunea crescută oferită de joc, simţim o plăcere foarte mare şi creierul nostru îşi doreşte repetarea comportamentului creând astfel un cerc vicios. Cu cât repetăm mai mult gestul sau trecem la un nivel superior, cu atât nevoia, respectiv adicţia, creşte.

“În spatele oricărui tip de dependenţă – deci şi în cazul adicţiei faţă de jocul Pokémon Go – se ascunde întotdeauna o emoţie, o stare interioară de dezechilibru, stres sau tensiune interioară. Dependenţa devine astfel un sistem de apărare care lucrează de cele mai multe ori inconştient, independent de voinţa noastră, protejându-ne de acel stres. Ce putem să facem noi la nivel conştient este să combatem aceste comportamente nocive, să eliminăm tensiunile interioare care conduc la comportamente automate. Nu vom vorbi despre autohipnoză sau alte metode de lucru cu subconştientul, ci de ceea ce putem să facem lucrând doar cu mintea conştientă”, declară Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză.

Cum putem scăpa de obsesia “Pokémon Go”? Specialistul consideră că mulţi oameni eşuează în faţa comportamentului, deoarece nu conştientizează că există o diferenţă majoră între a simți o dorinţă interioară şi a o pune în practică sau a executa acțiunea de satisfacere a ei. Aşadar, atunci când cedăm în faţa dorinţei, de fapt o vom întări şi mai mult. Știind acest lucru, putem să ne folosim chiar de acest proces și, întrerupându-l, putem diminua sau chiar eradica acea dorință care pare irezistibilă. Prezentăm mai jos două tehnici foarte simple și eficiente care ne ajută să nu mai dezvoltăm obsesii, în special unele aşa de mari, cum s-au dezvoltat în cazul fenomenului “Pokémon Go!, sau să combatem și să eliminăm dependențele cu care ne confruntăm deja.

Tehnici:

Amână: Nenumărate studii arată că, indiferent dacă dăm sau nu curs impulsului puternic de a ne juca (sau orice altă dependență), intensitatea sa scade radical până la dispariția completă uneori, după aproximativ 10-15 minute. Practic, atunci când simți că „trebuie” să… fumezi, bei, mănânci, sau să joci Pokemon, dacă în loc să dai curs impulsului, îți propui să mai aștepți 10-15 minute, foarte probabil că acea „nevoie” se va reduce sau va dispărea complet. “Când simţim acea tensiune interioară – să deschidem jocul şi să hoinărim brambura pe străzi pentru a prinde Pokémonii cei obraznici – trebuie să nu îi dăm curs ci să o observăm şi apoi să ne concentrăm pe altceva, cam 10-15 minute. Vom vedea că acea dorinţă scade încetul cu încetul şi, uneori, chiar vom uita că aveam de prins monstruleţi”, afirmă Eugen Popa.

Întârzie: O metodă la fel de eficientă este ca, înainte de a porni jocul, să întârziem acţiunea cam 15 secunde şi să observăm gestul nostru. “Pare un lucru banal, dar efectele sunt incredibile. Întrucât facem multe gesturi fără să le conştientizăm, acestea devin automatisme, iar în acele 15 secunde avem timp să vizualizăm gestul nostru şi să-l calificăm ca fiind unul impulsiv sau unul natural. În acest fel, reuşim, în timp, să eliminăm acea dorinţă puternică prin amânarea satisfacerii ei. Tehnica poate fi folosită la mult mai multe adicţii, printre care fumatul, mâncatul compulsiv sau consumul de alcool”, conchide Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză