Lucian Iancu a interpretat peste șaizeci de roluri pe scena constănțeană, de la Ianke din „Take, Ianke și Cadîr” de Victor Ion Popa, Palaestrio din „Miles Gloriosus” de Plaut, regia Silviu Purcărete, Agamemnon din „Legendele atrizilor”, regia Silviu Purcărete, Tatăl din „Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă” regia Gheorghe Jora – spectacol care a fost preluat și transmis de Televiziunea Română, Lunardo din „Bădăranii” de Carlo Goldoni, regia Dominic Dembinski, Domnul Papillon din „Rinocerii” de Eugen Ionescu, regia Laurian Oniga, Jupân Dumitrache din „O noapte furtunoasă” regia Gheorghe Jora, Willy Loman din „Moartea unui comis voiajor”, Ulise din „Penthesileea” regia Cătălina Buzoianu, Dron din „Pescărușul” de A.P. Cehov, Gaev din „Livada de vișini”, Zorn din „Pana de automobil” de Dürrenmatt, regia Sorin Militaru și multe altele.

A semnat regia spectacolelor „Răzbunarea” de Aleksander Fredro (1980), „George Dandin sau Soțul păcălit” de Molière (1994), „Sosesc diseară” de Tudor Mușatescu (1996), „Visul unei nopți de iarnă” de Tudor Mușatescu (1998), „Scene din viaţa lui Constantin cel Mare” de Cristina Tamaș (2002), „Elixirul de dragoste” text și regie Lucian Iancu (2002), „Tache Ianke și Cadâr” de Victor Ion Popa (2003), „Ultima oră” de Mihail Sebastian (2003) ultimul său spectacol montat pe scena Teatrului de Stat Constanța fiind „Gaițele” de Alexandru Kiriţescu, care a avut o viață îndelungată și a avut mereu săli pline.

A tradus și a publicat în revista „Tomis” multe texte, unele dintre ele fiind și puse în scenă.

Înainte de a fi ajuns la Constanța, a lucrat în teatrele din Botoșani (unde a jucat rolul Cyrano din „Cyrano de Bergerac” de Edmond Rostand) și din Piatra Neamț – unde a jucat în celebrele spectacole cu care s-a lansat în lumea teatrului Andrei Șerban, „Noaptea încurcăturilor” și „Omul cel bun din Seciuan”, apoi a jucat la Teatrul Mic din București.

A fost director al teatrului constănțean în două rânduri, între 1984 – 1985 și între 1994 – 1998, a fost profesor la Universitatea Hyperion și decan la Facultății de teatru a Universității „Ovidius”. În anii ’90 a fost invitat să joace la Limoges, în spectacolul „Trei surori” de A.P. Cehov, în regia lui Silviu Purcărete.

A făcut parte din pleiada de aur a teatrului constănțean, alături de Vasile Cojocaru, Eugen Mazilu, Titus Gurgulescu, Liviu Manolache, Virgil Andriescu, Iulian Enache, Lică Gherghilescu.

A jucat în peste douăzeci de filme de cinema și televiziune și a fost distins cu numeroase premii.

Înainte de revoluția din 1989, a încercat să plece ilegal din România la bordul mineralierului condus de Florentin Scalețchi, care a fost deturnat către Istanbul, și a fost condamnat, în 1985, la o pedeapsă de 20 de ani închisoare. În ziua imediat următoare tentativei lui de evadare, s-a primit dispoziție la teatru să fie arse toate afișele, programele de spectacol și fotografiile în care îi apăreau numele sau chipul, peste 20.000 de exemplare. A fost deținut politic, timp de cinci ani, la Penitenciarul Poarta Albă și la Penitenciarul Aiud.

În 2 februarie 2020, la Teatrul de Stat Constanța, pentru Lucian Iancu a fost organizat un eveniment-surpriză, cu ocazia aniversării împlinirii vârstei de 80, chiar înaintea reprezentației spectacolului „Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, în regia sa, un spectacol care a avut premiera în 2012 și s-a jucat cu săli pline până când clădirea teatrului a intrat în renovare, în 2022.